duminică, 7 august 2016

Înainte să te cunosc - Jojo Moyes



An aparitie: 2016
Autor: Jojo Moyes
Editura: LITERA
Format: 200 x 140 mm
Nr. pagini: 416


Am început să citesc obsedant în urmă cu şapte ani. Există mai multe cărți pe care le port in inimă, povesti si autori de care îmi voi aminti pentru totdeauna: Anne Rice , care mi -a prezentat lumea  vampirilor și a creaturilor supranaturale, James Patterson , care m-a făcut să cred în magia iubirii adevărate, Tabitha Suzuma, care mi - a arătat că o carte poate fi perfectă, fără acel final fericit mult dorit. La această listă se adaugă , de asemenea , Jojo Moyes, care m -a învățat că , uneori , dragostea nu este de ajuns.
Au trecut câteva zile de când am citit cartea, dar, pentru un motiv sau altul, de fiecare dată când am încercat să  îmi notez  impresiile am simtit un blocaj. A fost într-adevăr foarte dificil să pun pe hârtie toate emoțiile pe care acest roman mi le-a transmis. M-am uitat la foaia de hârtie goală ore în şir fără să știu de unde să încep, pe ce să mă concentrez, ce să vă  spun.
Cred că, uneori, o recenzie nu servește la nimic. Cum pot să vă spun în câteva rânduri toate scenele care m-au lăsat fără suflare, care m-au făcut să plâng și mi-au frânt inima, când, după ce tocmai am terminat de citit  ultimul cuvânt al acestei minunate poveşti, o mica parte din sufletul meu a fost închis între aceste pagini?
Vă pot spune, de exemplu, că "Înainte să te cunosc" , a fost unul dintre romanele cele mai interesante pe care le-am citit vreodată. Nu este, de fapt,  o poveste romantică obişnuită, personajele sunt neconvenționale, modul de a scrie al autoarei este fluid și neted, chiar dacă uneori narativ incetineşte, mai ales în timpul acelor capitole unde vom afla detalii despre personajele principale.
La prima vedere cele două personaje principale nu au nimic în comun. Lou este o fată simplă, care a trăit întotdeauna doar în oraşelul său mic, sub ochi și urechile tuturor. Ea nu a călătorit, nu are nici un scop în viață, sau cel puțin nu are nici cea mai vagă idee despre ce îşi doreşte pentru viitor. Pur și simplu se relaxează  acasa, socializează cu clienții de la cafeneaua unde lucrează și  îşi însoţeşte prietenul  la cursele pentru triatlon.
Will este un tânăr care înainte de a deveni   prizonier într-un scaun cu rotile din cauza unui accident, a călătorit, a iubit, a lucrat și a făcut toate acestea cu cea mai mare pasiune pe care o poate avea o persoană; iubea viața şi viaţa îl iubea. Dar, de atunci lucrurile s-au schimbat complet și au  degenerat; viața lui a fost distrusă, iar el nu mai are voința sau curajul de a merge mai departe. Nu mai simte  că este om, nu mai are posibilitatea de a alege sau de a decide pentru sine.
Acești doi oameni se întâlnesc și cu siguranță, lucrurile nu sunt ușoare. Lou a fost angajată să îl  sprijine și să îi ţină companie lui Will (dar, de asemenea,  să îl verifice). E jenată pentru că nu s-a mai ocupat de asfel de probleme, precum și de acest gen de oameni, nu știe unde să se uite și nu știe ce să spună. La început, tensiunea este palpabilă, așa cum este aversiunea reciprocă dintre cei doi, atât de mult , încât Louisa este aproape decisă să renunțe la acest tip de muncă, și ,probabil,  că ar fi făcut-o dacă nu ar fi fost sora ei.  Lucrurile se schimba, când cei doi sunt forțați să "trăiască" împreună pentru cea mai mare parte a zilei. Lou va învăța să interpreteze tăcerile, grimasele și glumele lui Will.
Jojo Moyes abordează aici un subiect puternic și tulburător: dizabilitatea. Ea a abordat cu mare delicatețe, umor, bunătate, sinceritate păstrând în același timp adevărul dur și neobosit. Cartea aduce în discuţie   un subiect dificil, cel al sinuciderii asistate. Cu toate că partea mea sentimentală nu este de acord cu alegerea lui Will (sau, mai degrabă, cu decizia scriitoarei ) și, deși poate părea aproape crud și insensibil, nu am găsit un motiv să critic această alegere. Cu toate acestea, moartea nu este tema principală, ci viața. Se concentrează în principal pe puterea voinței de a trăi pe deplin viața, fără nici o îndoială sau incertitudine. Mărturisesc, că aș fi preferat un alt final. Până la ultimul capitol am așteptat o intervenție divină…
Au existat capitole în care lectura a devenit aproape imposibilă , astfel încât, în mai multe rânduri, a trebuit să închid cartea pentru că m-am simțit aproape copleșită și sufocată de toate acele emoții  pe care Jojo Moyes a reușit să  le transmită în aceste câteva pagini.
"Înainte să te cunosc" ne arată un fel de dragoste care a început ca prietenie și se dezvoltă lent, între un secret și încredere. Este o iubire care crește prin cunoașterea și  înțelegerea reciprocă, fără a fi nevoie de gesturi fizice  , pe care, desigur, le consider foarte importante într-o relație, dar mi-a plăcut că pentru o dată nu începe relația cu sexul, ci prin puterea  cuvintelor. Lou si Will vorbesc mult, discuta despre cărți, muzică, și de ce nu, relația Louisei cu prietenul ei Patrick.
Este o carte pe care vă recomand să  o citiți dacă sunteți în căutarea, nu a unei poveşti de dragoste senzuale si picante, ci a unei  poveşti de dragoste, dulce și pură. O poveste mai aproape de mituri și, în același timp, mai reală și adevărată.
Va parea banal, dar am iubit totul la această carte. Cred că lumea are nevoie de scriitori ca Jojo Moyes. Avem nevoie de personaje reale și umane, de povești care prezintă  lumea reală, fără nici o exagerare sau ficțiune, în care dragostea nu este uneori suficientă, oamenii nu se vindecă şi nu toate problemele au rezolvare  .

“Înainte să te cunosc” mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi onlineLibris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi . 

8 comentarii:

  1. Si eu am inceput aseara sa o citesc! Frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Sunt sigura ca este o carte pe gustul tau.Astept impresiile tale.

      Ștergere
  2. Vaaii, cât de frumoasă poate să fie recenzia asta! Am tot văzut cartea în ultimul timp și, ce-i drept, am auzit numai păreri bune despre ea, dar tu chiar m-ai convins că trebuie să o citesc cât mai curând posibil.
    Subiectul îmi pare unul destul de comun (am mai auzit de povești de genul acesta în filme), dar totuși sunt curioasă în ce mod abordează Jojo Moyes acest univers. Se vede că ție ți-a transmis foarte multe sentimente cartea și mă bucur să văd că ți-a plăcut așa mult.

    Mulțumim pentru recenzie și la cât mai multe lecturi minunate! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxy, eu foarte rar citesc cartile populare, si pe aceasta am citit-o la indemnul unei prietene.Nu imi pare rau, mi-a placut foarte rau.In situatia in care eu sunt un cititor de thrilere si carti politiste, faptul ca mi-a placut aceasta carte, spune multe Eu am mai citit doar despre un singur personaj tetraplegic,Lincoln Rhyme- dintr-o serie politista. Si aceasta s a gandit la sinucidere, la un moment dat, dar el s a razgandit...
      Sper ca aceasta carte sa ajunga curand si in biblioteca ta.
      Multumesc pentru vizita si comentariu!

      Ștergere
    2. Oh, sper și eu! :D

      Te-am nominalizat la un tag: http://thoughts-about-books.blogspot.ro/2016/08/the-book-blogger-memory-challenge-tag.html Sper să-ți placă și să-l faci, pupici! *.*

      Ștergere
    3. Multumesc Roxi. Inca ma lupt cu tagurile primite de la Mili si Mady, dar promit ca il fac si pe acesta!

      Ștergere
  3. Mama a vazut filmul si mi-a spus ca e super, am vrut sa il vad si eu, dar am zis ca mai astept poate citesc si cartea.
    Ai o leapsa de la mine http://intheheartofthewords.blogspot.ro/2016/08/leapsa-liebster-descopera-bloguri-noi.html ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O prietena a vazut filmul mai intai si apoi a citit cartea. Concluzia ei a fost ca i a placut mai mult filmul. Eu nu m am uitat la film pentru a nu imi striga impresia despre carte.
      @ Multumesc pentru TAG , o sa il rezolv curand.

      Ștergere