Fata Care A Atins Cerul - Luca Di Fulvio

An aparitie: 2015

Autor: Luca Di Fulvio

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 896

Este povestea lui Mercurio și a Giudittei.

  El - orfan, escroc, visător.

  Ea - evreică, fiica, talentată, bună la suflet.

  Și semenii lor: brutali, egoiști, vicioși...

O poveste la fel de misterioasă ca măștile venețiene din Lagună, crudă ca vânătoarea de vrăjitoare, brutală ca persecutarea evreilor, opulentă ca viața aristocraților, dar și  urât mirositoare ca existența săracilor și a  bolnavilor.

“De-aş vorbi graiurile oamenilor şi ale îngerilor…

de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate

misterele şi toată ştiinţa şi de-aş avea toată credinţa

încât să mut munţii, dar n-aş avea dragoste, nimic n-aş fi.”

Anul 1515 în Veneția. Duhoarea care vine din canalele orașului este fundalul unor eveniment cu adevărat dramatice. Mercurio, un tânăr care toată viața a încercat să supraviețuiască de pe  o zi pe altă zi, căută adăpost în orașul magic suspendat deasupra apelor, deoarece este convins că la Roma a ucis un negustor evreu. În orașul de pe ape, Mercurio  merge impreună cu Zolfo și Benedetta, însoțitorii săi în nenorocire. Cu toate acestea, evenimentele din capitala Italiei vor  pune prietenia lor la grea  încercare.

În același timp, la Veneția, ajunge o evreică frumoasă pe nume Giuditta cu tatăl său Isaac. Ar trebui remarcat faptul că secolul al XVI lea este un moment în care evreii sunt persecutați, situație agravată de preoții creștini. Isaac speră că  la Veneția vor scapa de stigmatul că sunt evrei. Greșit. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În acea perioadă, în  interiorul zidurilor Republicii este creat primul ghetou din Europa.

   Mercurio se îndragostește de Giuditta la începutul cărții, dar cu toate acestea,  numeroase bariere sociale îi separă pe cei doi tineri. Ciorovăială, gelozie, trădare, crimă, vrajitorie, furie și iertare. Toate acestea se învârte în jurul poveștii de dragoste care pare mai puternică decât orice și oricine, dar este în mod constant supusă riscului de către cei pe care tinerii îi consideră prieteni, dar nu sunt. Viețile tuturor sunt agățat de un fir de pai pe linia subțire care există între dragoste și ură, bine și rău, dreptate și nedreptate.

    "Fata care a atins cerul" este un roman care pune accent,  în special, pe originea sentimentelor,  dragoste, ură sau invidie, detaliind de la geneză transformarea unei persoane simple, cum ar fi Shimon negustorul care devine un criminal nemilos. Eroul nostru, Mercurio, este un băiat nefericit, hoț și escroc, dar bun la suflet. Inteligent ca o vulpe, multe lui virtuți îl fac să câștige dragostea și respectul celor din jurul lui și ocazional, de asemenea, a dușmanilor săi.

  Giuditta este alter – ego lui Mercurio, deși personajul său are unele suișuri și coborâșuri în narațiune deoarece este un personaj care  începe prin a fi  o fată simplă , ajungând spre final arogantă. În ceea ce privește alte personaje, Luca di Fulvio are puterea de a ne face să îi urâm  pe  Benedetta, preotul sau prințul Contarini. În  același timp inimile noastre  sunt câștigate de Anna de la Piață, curajosul căpitan Lanzafame, cu luminile și umbre sale, sau chiar Scarabello care  devine un  personaj de neuitat.

   Povestea de dragoste dintre Mercurio și Giuditta  este  punctul central al poveștii, dar se pare că este folosită mai mult ca o scuză pentru  că Luca ne vorbește despre societatea venețiană a timpului, atât înalta societate politică și cât și cea religioasă coruptă,  care întotdeauna cauta  propriul ei beneficiu, pe când gloata este  dominată de prostituate și hoți, care, în condiții nefavorabile tinde  întotdeauna să întindă o mână de ajutor celor din jur.

  Cu toate acestea, nu numai povestea de dragoste atrage atenția cititorului. Tatal Giudittei este doctor. El încearcă, spre exemplu, să introducă principiile de bază ale igienei. Se spală pe mâini dupa contactul cu pacienții cu boli infecțioase, expunându-se antipatiei societății. Autorul nu se teme să folosească cuvinte vulgare. Dialoguri sunt construite fără formalități inutile și descrieri. Ele sunt simple și dinamice. Așa cum vorbesc oamenii. Ei sunt săraci și fiecare zi este o luptă pentru ei. Tot ce își doresc este să fie fericiți, dar  nu au nici măcar posibilitatea să se spele. 

  De-a lungul romanului am urmat aceste personaje care cresc, evoluează și se maturizează. Nu există nici un personaj care este în mod constant rău și nici un  personaj negativ tipic. Nu există nimic alb sau negru, dar există diferite nuanțe de gri. Nu sunt oameni buni și nici răi, dar  sunt oameni buni care  fac rău și vice-versa.

 Concluzia: Povestea este fantastică, nu cunoaște momente de  pauză și narațiunea  te face  să stai ore întregi lipit de pagini cu o  singura dorinta, aceea  de a afla ce se întâmplă în viitor. Mi-a părut rău când am ajuns la ultimul rând din carte. Sper sincer că autorul va scrie, de asemenea, un sequel. Cred că acest roman are toate ingredientele necesare pentru a deveni o trilogie. În speranța că într-o zi dorința mi se va îndeplini, aș sugera să vă bucurați de această carte minunată, fără a fi intimidați de lungimea ei (peste 800 de pagini), deoarece, atunci când poveștile sunt bine spuse, nici  un roman nu este prea lung.