Rico și Oskar - Andreas Steinhöfel

  "Rico și Oskar " este un roman amuzant , care, în spatele coperților , ascunde un suflet plin de vervă, luminozitate, inteligență și care tratează  problema diversității.

      Federico, zis  Rico, locuieste cu mama lui singură într-o clădire dintr-un cartier din Berlin. Mama este una dintre acele femei care nu trec neobservate: înaltă, frumoasă, blondă și frapantă, și  pentru că  lucrează multe ore  intr-un club-bar, copilul este forțat să se descurce singur mai multe ore din zi și noapte. Nu este o sarcină ușoară, dacă avem în vedere că Rico este inteligent  pe jumătate. Nimic serios - așa cum el însuși dorește să sublinieze - doar se întâmplă ca în creierul lui  care lucrează la o viteză mai mică decât în ​​mod normal, uneori, firele care țin împreună gândurile sale să se  încurce un pic de confuzie. Rico nu se poate orienta, nu distinge stânga și  dreapta, nu este familiarizat cu numerele și cu noțiunile matematice de bază. Dar este curajos, are o inimă mare, este atent și sensibil, și ar dori să aibă un prieten.
            Lumea băiatului, în fapt, începe și se termină cu perimetrul clădirii unde locuiește. Lui Rico îi este frică să plece pentru că nu ar ști cum să găsească drumul spre casă , dar  compenseaza  prin încercarea de a-și  face prieteni prin  vecini, unde, din păcate, sunt aproape toți adulți.

„DEPRESIE:Senzația de gol. Așa a numit-o mama când discutam între noi despre doamna Dahling.Depresia apare atunci când toate sentimentele tale ajung in scaunul rulant.Nu mai au brațeși din păcate taman atunci nu exista nimeni care sa te împingă. Probabil că și roțile sunt dezumflate. E foarte obositoare.”

       Într-o sâmbătă dimineață, Rico, tânărul nostru erou  rătăcește fără țintă în fața clădirii sale atunci când un detaliu neobișnuit îi atrage  atenția: o macaroană singuratică  abandonată  pe trotuar!  După  verificarea  și investigarea completă , macaroana este clasificat în familia "rigatoni".   Și asfel macaroană  gasită in curte, îl ajută  să facă cunoștință cu primul prieten  adevărat  al vieții sale: Oskar. Oskar este omologul său perfect, prietenul care se potrivește ca piesa corectă a unui puzzle.

         Oskar și Rico, fiecare bizar și care au nevoie de prietenie în felul lor, sfârșesc împreună, mai mult sau mai puțin la întâmplare, pe urmele unui caz penal. Chiar Mister 2000! Hoțul de copii, cu cinci răpiri deja la activ,  care terorizează și ține în suspans  întreg orașul. Incredibil, dar  Rico depune eforturi pentru a-l salva pe noul lui  prieten  și vine, în ciuda handicapului său,  cu soluția cazului.

         Cei doi tineri  eroi nu puteau  fi mai diferiți: unul este înalt și subțire, foarte inteligent , pe când celălalt  este un tip mic de înalțime și are un IQ sub medie, dar, are o inimă de leu... Rico are flerul și inima, Oskar creierul și atenția.

        „E enervant să vezi că unii oameni te consideră complet cretin doar fiindcă uneori ești mai încet ca ei.Ca și când creierul meu ar fi încercat să meargă cu o mașină fără volan.”

      Povestea este spusă sub forma unui jurnal ținut de Rico. Simplitatea textului și candoarea personajului principal fac această carte o enclavă în prezent, un moment de poezie.  Este imposibil pentru cititor  să nu se atașeze de  băiat și  să nu împărtășescă, cel puțin un pic din " gândurile și logica lui neobișnuite” , dar, în felul său, lucid și apt.

         Problema  handicapului este discutată deschis și dezinhibat, dar nu este subiectul principal al romanului, care este în primul rând un thriller (o poveste cu detectivi )! Autorul prezintă deficiența lui  Rico ca o caracteristică, cum ar fi culoarea ochilor sau a părului, și nu ca principala trasătură  a ființei sale.  Rico  este cu siguranță un „copil misterios dotat”, dar este plin de bunăvoință, independent, curajos și dezvăluie un prieten loial, capabil să  își depășească limitele sale.

Concluzia: Acest roman este uimitor! O poveste clasică  cu detectivi în care se împletește  umorul, poezia  , o galerie de personaje frumoase și emoționante  ce  îndeamnă  cititorul  să se gândească la percepția și acceptarea handicapului mintal.

Cu adevărat  "O poveste fascinantă pentru copiii între 9 și 99 de ani ."

      Teme de discuție:

• De ce avem probleme fiind prieteni cu cineva care are  un handicap?
• Cunoaștem  oameni ca Rico?
• Această carte nu ne ajuta să apreciem mai bine pe cei ca Rico?
•  Oscar este foarte inteligent , dar foarte singuratic, de ce?

 

Mulțumesc   EDITURII ALL  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte  !