Sinops: "Camera groazei" este un roman spectaculos, cu acţiune şi umor şi cu o notă de inedit specifică literaturii nordice. Ingeniosul detectiv Carl Morck, secondat de neconvenţionalul său asistent, rezolvă un caz neobişnuit şi dificil, primul dintre cele atribuite Departamentului Q. În timp ce investigaţia progresează, victima, aflată într-o cameră de presurizare, îndură detenţia, privaţiunile şi chinul, agăţându-se de speranţa de a-şi revedea fratele iubit. Cititorul urmăreşte cu suspans investigaţia, care duce la dezvăluirea treptată a mobilului crimei. Umorul nordic este nelipsit, chiar şi cea mai banală conversaţie are şanse să provoace ilaritate, făcându-l pe cititor sa râdă în hohote.
„Ea îşi trecu vârfurile degetelor pe pereţii netezi până când îi dădu
sângele şi lovi cu pumnii în ferestrele groase până în clipa în care nu-şi mai
simţi mâinile. De cel puţin zece ori orbecăise spre uşa din oţel şi îşi
înfipsese unghiile în crăpătură încercând să o deschidă, însă aceasta nici
măcar nu se clinti, iar marginea ei era tăioasă.”
Impresiile mele: Ca fan al romanelor polițiste, nu am
avut nevoie să citesc rezumatul cărţii pentru a fi interesată de carte. Pentru mine a fost suficient să știu că autorul este danez.
Nu știu dacă aţi observat, dar în ultimul timp autorii scandinavi sunt tot
mai cunoscuţi și scriu cărți de investigații excelente.
Romanul începe puternic. Un
prolog care ocupă o pagină ne expune
situația: o femeie este închisă și încearcă să scape. Deci, noi
cititorii, știm deja de la început că Merete Lyngaard, vicepreşedinta Partidului Democrat care a dispărut în urmă cu cinci ani este încă în viață. Noi ştim, dar nu şi poliția.
În afară de acest detaliu, nu știm
nimic altceva și nici nu vom şti până la sfârșitul romanului. Misiunea noastră va fi să aflam motivul pentru care săraca Merete îndura
cinci ani de viata captivă în condiții subumane, ce a făcut sau ce crede cineva că a făcut pentru a merita o astfel de pedeapsă
oribilă. .
Pentru a face acest lucru, autorul ne oferă indicii încet. Treptat ancheta avansează în ciuda resurselor limitate
care sunt disponibile pentru Carl.
Construcția subiectului în sine este
foarte bine gandit si m-am bucurat de multe detalii care sunt furnizate astfel
încât să putem emite propria noastră ipoteză - deși unii cititori ar putea
critica descrierea, probabil, prea precisă a fiecărei abordari. Ritmul este plin de viață și rapid, capitolele
alternează între descrierea vieţii din trecut a Meretei Lyyngaard și de zi cu zi ca prizonier dar și ancheta poliției
cinci ani mai târziu. De fapt, citind
povestea Meretei, femeia dispărută, un
sentiment copleșitor de claustrofobie încolţeşte în mintea cititorului, dar
apoi, păşind alături de anchetatori senzaţia neplăcută dispare.
Comisarul adjunct Carl Mørck de la Poliţia
Copenhaga (Danemarca).
Înalt și elegant. Separat de Vigga, cu care are o relație aparte, locuiește în Allerød, un sat de la marginea capitalei Copenhaga, împreună cu fiul său "vitreg" Jesper și chiriașul său, Morten. A lucrat 23 ani în poliție, 10 dintre ei în brigada de omucideri. Are multe defecte: întârzie, este leneș, biroul lui este o mizerie, morocănos, sceptic, dar un mare polițist, cu o mare experiență și instinct.
Mi-a placut acest personaj, pentru că este destul de diferit de polițistul tipic. Viata lui nu este perfectă iar colegii lui nu se feresc să îi facă viața amară. El are o filozofie unică de viață, plină de ironie și sarcasm, plus că este insolent. Este pe deplin conștient de rolul său și profită de poziția sa pentru a obține toate beneficiile posibile.
Înalt și elegant. Separat de Vigga, cu care are o relație aparte, locuiește în Allerød, un sat de la marginea capitalei Copenhaga, împreună cu fiul său "vitreg" Jesper și chiriașul său, Morten. A lucrat 23 ani în poliție, 10 dintre ei în brigada de omucideri. Are multe defecte: întârzie, este leneș, biroul lui este o mizerie, morocănos, sceptic, dar un mare polițist, cu o mare experiență și instinct.
Mi-a placut acest personaj, pentru că este destul de diferit de polițistul tipic. Viata lui nu este perfectă iar colegii lui nu se feresc să îi facă viața amară. El are o filozofie unică de viață, plină de ironie și sarcasm, plus că este insolent. Este pe deplin conștient de rolul său și profită de poziția sa pentru a obține toate beneficiile posibile.
„În primele câteva ore, Carl nici nu se uită pe dosare. Dar găsi totuşi
energia necesară pentru a le număra. Era şi asta o formă de muncă, până la
urmă. Pe biroul lui stăteau cel puţin patruzeci de dosare, dar nu deschise nici
unul. Avea destul timp la dispoziţie. „Cel puţin încă douăzeci de ani înainte
de pensionare”, îşi spuse el în timp ce mai jucă vreo câteva runde de Spider
Solitaire. Dacă avea să câştige următorul joc, poate binevoia să se uite la
grămada de dosare din dreapta sa.”
Marele succes al romanului este, în opinia mea, un personaj mai curios:
asistentul lui Carl, Assad. este un refugiat politic sirian,
care locuieşte de câțiva ani în Danemarca.
Se presupune că nu are nici o
calificare profesională și, prin urmare, este ,,omul bun la toate” : face
curat, cafea, caută documente, etc ...
Nimic nu este prea mult pentru el. Assad este pur și simplu o gură de
aer proaspăt. Este interesant cum trece neobservat la inceput și termină prin a deveni un personaj despre
care doreşti să afli mai multe, pentru că Assad este un om care păstrează multe
secrete. Assad
Al treilea personaj
principal al romanului este Merete. Încetul cu
încetul, în principal, prin intermediul anchetei poliției, vedem cum a
fost viața ei, ce a lucrat, ce prieteni
avea, cum era familia ei, etc. În
același timp, asistăm la suferința ei. Vom vedea modul în care îşi
petrece zile nesfârșite în izolare forțată în condiții inumane, întrebându-se cu ce a greşit de trebuie să sufere atât de mult.
Personalitatea celor trei
personaje principale este foarte bine dezvoltată. Departe de stereotipuri,Jussi
Adler-Olsen ne dă personaje interesante care adaugă profunzime la ancheta.
Mi-au plăcut şi personajele negative psihotice create de Olsen
care cred în detaliile cele mai absurde
pentru a executa un plan. Şi de parcă
nu ar fi fost suficient, autorul aduce în prim plan două aspecte: primul-motivul, IUBIREA. Când subiectul a fost explorat, am înțeles
motivele pentru antagonistul acționează așa şi a devenit ceea ce este. Desigur, nu cred că se justifică, dar îmi place
să văd aceste denaturări ale psihicului uman, ceea ce ne conduce la al doilea
punct: Explorarea factorul psihologic. Olsen
a fost fenomenal pentru că a creat o
fundație cu un motiv suficient de puternic și a fost genial oferindu-ne mici indicii despre stare psihologică a
subiectului.
Un alt lucru
care mi-a plăcut este modul în care autorul reușește să păstreze
cititorul captivat de intrigă, chiar şi
după ce va afla secrete și identități.
Misterul cu privire la personajul negativ nu este mare și a fost ușor să îmi dau
seama cine este vinovatul, dar în nici un moment cartea nu își pierde proprietățile magnetice. Mai degrabă, este din ce în ce mai interesant să vedem tot ceea
ce a rămas în urma investigaţiei
desfăşurate cinci ani mai devreme. Mi-a plăcut enorm să îl
urmez pe Carl pentru a descoperi noi
indicii trecute cu vederea de colegii săi. A fost foarte
interesant, pentru că Olsen nu încearcă să îl arate pe Carl ca un super agent,
cel mai deștept, cel mai tare ci doar ca
pe un om cu o latură mai
ascuțită, care dă importanţă unor detalii aparent lipsite de importanță
pentru alții.
Pe scurt, "Camera groazei" este un thriller excelent a cărui vina este
doar că provocă cititorul la o noapte de nesomn inevitabil. Nu
este prima carte a unui autor danez pe care o citesc, dar este fără îndoială
cea mai bună!
„Pentru ei, nu reprezenta decât femeia din temniță, dar ea era cea care
impunea cât departe se aflau pereții despărțitori. Avea să se gândească la
lucruri care s-o apropie de lume și să țină nebunia la distanță. Nu-i vor
înfrânge niciodată voința. Așa hotărî ea în timp ce stătea jos pe podea, cu
umărul pulsându-i de durere și ochiul tumefiat. Într-o bună zi avea să iasă de
acolo."
Cred ca e un roman care te tine in priza. Nu prea am citit pana acum romane nordice..dar cum toata lumea le lauda...ar trebui sa incerc si eu. Eu acum citesc Asasinul orb si e superb , ma surprinde de la o pagina la alta.
RăspundețiȘtergereOhoo cred ca e sufficient sa iti spun ca pregatesc un examen dar nu am putut lasa cartea jos pana nu am citit ultimul rand:)) In momentul de fata am o pasa in care citesc numai romane politiste.O sa iti trimit cartea cand prind un moment liber.
Ștergere„Ea îşi trecu vârfurile degetelor pe pereţii netezi până când îi dădu sângele şi lovi cu pumnii în ferestrele groase până în clipa în care nu-şi mai simţi mâinile. De cel puţin zece ori orbecăise spre uşa din oţel şi îşi înfipsese unghiile în crăpătură încercând să o deschidă, însă aceasta nici măcar nu se clinti, iar marginea ei era tăioasă.” Citatul ăsta mă face să ies din casă, să fug până la Junimea și să-mi cumpăr cartea. :)) Pe cuvântul meu. Mulțumim pentru recenzie, pare o carte foarte bună. Oricum, o am în Wishlist! :P
RăspundețiȘtergeree o carte de nota 10 . Mi-a placut enorm ! Este un concept cu totul original si personajele sunt delicioasa. Abia astept ca editura RAO sa traduca un nou volum ca sa ma reintalnesc cu Carl si Assad.
Ștergere