sâmbătă, 12 aprilie 2014

Să ucizi o pasăre cântătoare - Harper Lee


 
Titlu original:To Kill A Mockingbird
Autor:  Harper Lee
Publicat în: 1960
Amplasat în: Alabama (în timpul Marii Recesiuni)
 
 
 
Sinops: ...Sa ucizi o pasare cintatoare este un roman brutal si onest, abordind cu curaj o problematica mereu de interes : rasismul, conflictele sociale si pierderea inocentei copi­lariei, totul filtrat prin ochii unei fetite, Scout Finch, martora la intimplarile dramatice declansate intr-un mic orasel sudist atunci cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor prejudecati pina atunci latente si, din acest mo­ment, Scout si fratele ei, Jem, sint atrasi intr-o succe­siune rapida de evenimente care le depasesc intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si violenta, insa exista oameni care nu se lasa conta­minati de setea de linsaj generala, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat.
Voiam să înţelegi ce înseamnă curajul, în loc să crezi că este vorba de un om cu o puşcă în mână. Este atunci când ştii că eşti înfrânt chiar înainte de a începe, dar începi oricum şi rezişti până la capăt, orice s-ar întâmpla.”
Impresiile mele : După ce am citit această carte, am înțeles de ce primarul din Chicago ,in 2001, a cumpărat  mii de copii ale acestei cărţi   pe care  le-a distribuit în biblioteci și a recomandat  cetățenilor săi să o citească . Este o carte despre dreptate, plină de speranță, de valori morale universale, care nu au nici vârsta, nici țară. O poveste plină de multe înțelesuri și interpretări.E que todos nós, adultos, jovens ou crianças almejamos.
              Povestea are loc în micul oraș Maycomb, Alabama, unde locuiește Atticus, avocat și tată a doi copii mici, Scout și Jem, pe care îi creşte singur  de la moartea mamei lor. De altfel, Atticus este în opinia mea, personajul cel mai fascinant în această carte: grijuliu ,sensibil si inteligent, dar, de asemenea, cu o capacitate mare de a înțelege lumea copilor.
              Romanul este împărțit în două părți majore , narate de  Scout ,  o fetiţă îndrăzneață și un adevărat băiețoi.  Cu prospețime și umor, micuţa Scout ne  povestește viața ei: jocurile sale cu fratele ei Jem și prietenul  Dill,  relațiile cu vecinii săi, educația umanistă pe care i-o dă tatăl ei . Mi-a placut inima bună și curajul lui  Scout, bunăvoință discretului Atticus, eforturile lui  Jem de a deveni un gentleman, fantezia lui  Dill cu "Huckleberry Finn" și dragostea lui pentru Scout ...
         Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale acestei cărți este capacitatea enormă autorului de a înțelege universul copiilor. Foarte puţini scriitori îndrăznesc să vadă lumea prin ochii copiilor.  Harper Lee o face într-un mod genial, dezvăluind o înțelegere rară a psihologiei  copilului. Obiceiurile, tradițiile și legendele ocupă un loc important în narațiune, probabil, în încercarea de a accentua dimensiunea atemporală a copilăriei.
         Dintr-o altă perspectivă, această carte este o mărturie puternică a modului în care războiul civil a marcat indubitabil Statele Unite ale Americii: confruntare Nord / Sud a continuat în secolul al XX-lea, așa cum continuă și astăzi.        
         Procesul este utilizat în principal ca o scuză pentru  autor  de a picta o imagine a unui oraș arhaic din  sudul Statelor Unite în anii '30. Rasismul, nedreptate, frica de celălalt, prejudiciul , minciuni, segregarea, toate sunt  descrise prin ochii de copil a  lui Scout, care se confruntă cu ipocrizia și violența din lumea adulților. Profesorul ei, de exemplu, îl acuză pe Hitler pentru felul lui de a acționa care anulează egalitatea,  dar nu își dă seama că situația în care trăiesc nu este foarte diferită de cea impusă de dictatura.
           Din  punct de vedere istoric, acest roman este plin de referințe: criza din 1929, segregarea rasială, Războiul Civil, Marea Recesiune, ascensiunea lui Hitler la putere și primele sale măsuri antisemite, rolul jucat de Roosevelt și soția sa în lupta anti-apartheid ...
          Am fost surprinsă de faptul că o carte scrisă în anii șaizeci, este foarte fluidă și este scrisă într-un mod foarte distractiv, nu ma asteptam deloc.
            Concluzia : Pasărea  cântătoare  din titlu este folosită  ca o metaforă a nedreptăților  suferite de  populația de culoare din sudul Statelor Unite, victimă a rasismului. Mai mult decât despre  rasism "…Să ucizi o pasăre cântătoare", vorbește despre dragoste și respect pentru alții și mai presus de tot respectul pentru diferențe, nu doar culoarea pielii, dar, de asemenea, diferențele dintre oameni și clase sociale
           Această carte este o lecție mare pentru toți cei care încă nu știu cum să accepte  diferențele.  Deoarece există diferențe ....  Au existat întotdeauna, continuă să existe. Cu toate acestea...Sa ucizi o pasare cintatoare presara în inimile noastre speranţă. Că nu este totul pierdut, deoarece există personaje ca Atticus Finch, care onorează și înnobileze deşi suntem înconjuraţi de multă durere, ipocrizie și lipsă de iubire , lipsa  acceptării celor din jurul nostru.
           Citind  aceasta carte a simțit că dacă copiii ar conduce  lumea ar fi cu siguranță mai bine.
 
„Singurul lucru care nu respectă regula majorităţii este conştiinţa unei personae."
 
 
Am citit această carte în cadrul clubului de lectură “Să povestim despre-o carte”.

4 comentarii:

  1. Cartea aceasta mi-a ajuns la inimă. Este atât de frumos cum Harper Lee a știut să pună umanitatea înaintea a toate. Avocatul, tatăl fetei, mi-a adus aminte de profesorul din „Dead Poets Society”, nu știu de ce. O carte superbăăă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Una dintre cărțile mele de suflet. Aș reciti-o de sute de ori, personajele sunt minunate, la fel ca și povestea în sine.
      PS este adaptare (film) dupa carte.

      Ștergere
    2. Dap, am auzit că a luat și foarte multe premii filmul, însă nu l-am văzut. E bun, evident, cel puțin asta cred, însă parcă aș vrea să las ca întâi să mi se așterne povestea din carte, iar apoi să mă uit la film. De altfel, și pentru „Pe aripile vântului”, cartea mea preferată, este film, dar nici acum nu l-am văzut, nu știu de ce, cred că nu vreau să fiu dezamăgit. :))

      Ștergere
    3. te inteleg perfect. Eu daca am vazut adaptarea nu mai citesc cartea niciodata.Cred ca tot pentru a nu fi dezamagita.

      Ștergere