Titlu original:To Kill A Mockingbird
Autor: Harper Lee
Publicat în: 1960
Amplasat în: Alabama (în timpul Marii Recesiuni)
Autor: Harper Lee
Publicat în: 1960
Amplasat în: Alabama (în timpul Marii Recesiuni)
Sinops: ...Sa ucizi o pasare cintatoare este un roman brutal si onest, abordind cu curaj o
problematica mereu de interes : rasismul, conflictele sociale si pierderea
inocentei copilariei, totul filtrat prin ochii unei fetite, Scout Finch,
martora la intimplarile dramatice declansate intr-un mic orasel sudist atunci
cind un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba. Tatal
naratoarei, Atticus, desemnat ca avocat al apararii, trebuie sa tina piept unor
prejudecati pina atunci latente si, din acest moment, Scout si fratele ei,
Jem, sint atrasi intr-o succesiune rapida de evenimente care le depasesc
intelegerea. Pe timpul procesului, oraselul decade treptat in grotesc si
violenta, insa exista oameni care nu se lasa contaminati de setea de linsaj
generala, iar Atticus Finch ramine reperul moral care ii ofera lui Scout, si
totodata cititorilor, un punct de vedere empatic si echilibrat.
“Voiam să
înţelegi ce înseamnă curajul, în loc să crezi că este vorba de un om cu o puşcă
în mână. Este atunci când ştii că eşti înfrânt chiar înainte de a începe, dar
începi oricum şi rezişti până la capăt, orice s-ar întâmpla.”
Impresiile mele : După
ce am citit această carte, am înțeles de ce primarul din Chicago ,in 2001, a
cumpărat mii de copii ale acestei
cărţi pe care le-a distribuit în biblioteci și a recomandat cetățenilor săi să o citească . Este o carte
despre dreptate, plină de speranță, de valori morale universale, care nu au
nici vârsta, nici țară. O poveste plină de multe înțelesuri și interpretări.
Povestea are loc în micul oraș Maycomb, Alabama, unde locuiește Atticus, avocat și tată a doi copii mici, Scout și Jem, pe care îi creşte singur de la moartea mamei lor. De altfel, Atticus este în opinia mea, personajul cel mai fascinant în această carte: grijuliu ,sensibil si inteligent, dar, de asemenea, cu o capacitate mare de a înțelege lumea copilor.
Povestea are loc în micul oraș Maycomb, Alabama, unde locuiește Atticus, avocat și tată a doi copii mici, Scout și Jem, pe care îi creşte singur de la moartea mamei lor. De altfel, Atticus este în opinia mea, personajul cel mai fascinant în această carte: grijuliu ,sensibil si inteligent, dar, de asemenea, cu o capacitate mare de a înțelege lumea copilor.
Romanul este împărțit în două
părți majore , narate de Scout , o fetiţă îndrăzneață și un adevărat băiețoi. Cu prospețime și umor, micuţa Scout ne povestește viața ei: jocurile sale cu fratele
ei Jem și prietenul Dill, relațiile cu
vecinii săi, educația umanistă pe care i-o dă tatăl ei . Mi-a placut inima bună
și curajul lui Scout, bunăvoință
discretului Atticus, eforturile lui Jem
de a deveni un gentleman, fantezia lui
Dill cu "Huckleberry Finn" și dragostea lui pentru Scout ...
Unul dintre cele mai fascinante
aspecte ale acestei cărți este capacitatea enormă autorului de a înțelege
universul copiilor. Foarte puţini scriitori îndrăznesc să vadă lumea prin
ochii copiilor. Harper Lee o face într-un mod genial, dezvăluind o
înțelegere rară a psihologiei copilului.
Obiceiurile, tradițiile și legendele
ocupă un loc important în narațiune, probabil, în încercarea de a accentua
dimensiunea atemporală a copilăriei.
Dintr-o
altă perspectivă, această carte este o mărturie puternică a modului în care
războiul civil a marcat indubitabil Statele Unite ale Americii: confruntare
Nord / Sud a continuat în secolul al XX-lea, așa cum continuă și astăzi.
Procesul este utilizat în principal ca
o scuză pentru autor de a picta o imagine a unui oraș arhaic
din sudul Statelor Unite în anii '30.
Rasismul, nedreptate, frica de celălalt, prejudiciul , minciuni, segregarea,
toate sunt descrise prin ochii de copil
a lui Scout, care se confruntă cu
ipocrizia și violența din lumea adulților. Profesorul ei, de exemplu, îl acuză
pe Hitler pentru felul lui de a acționa care anulează egalitatea, dar nu își dă seama că situația în care
trăiesc nu este foarte diferită de cea impusă de dictatura.
Din
punct de vedere istoric,
acest roman este plin de referințe: criza din 1929, segregarea rasială,
Războiul Civil, Marea Recesiune, ascensiunea lui Hitler la putere și primele
sale măsuri antisemite, rolul jucat de Roosevelt și soția sa în lupta
anti-apartheid ...
Am fost surprinsă de faptul că o
carte scrisă în anii șaizeci, este foarte fluidă și este scrisă într-un mod
foarte distractiv, nu ma asteptam deloc.
Concluzia : Pasărea
cântătoare din titlu este folosită ca o metaforă a nedreptăților suferite de
populația de culoare din sudul Statelor Unite, victimă a rasismului. Mai
mult decât despre rasism "…Să ucizi
o pasăre cântătoare", vorbește despre dragoste și respect pentru alții și
mai presus de tot respectul pentru diferențe, nu doar culoarea pielii, dar, de
asemenea, diferențele dintre oameni și clase sociale
Această carte este o lecție mare
pentru toți cei care încă nu știu cum să accepte diferențele. Deoarece există diferențe
.... Au existat întotdeauna, continuă să existe. Cu toate acestea...Sa ucizi o pasare
cintatoare presara în inimile noastre speranţă. Că nu este totul pierdut, deoarece există personaje ca
Atticus Finch, care onorează și înnobileze deşi suntem înconjuraţi de multă
durere, ipocrizie și lipsă de iubire , lipsa acceptării celor din jurul nostru.
Citind aceasta carte a simțit
că dacă copiii ar conduce lumea ar fi
cu siguranță mai bine.
„Singurul lucru care nu respectă
regula majorităţii este conştiinţa unei personae."
Am citit această carte
în cadrul clubului de lectură “Să povestim
despre-o carte”.
Cartea aceasta mi-a ajuns la inimă. Este atât de frumos cum Harper Lee a știut să pună umanitatea înaintea a toate. Avocatul, tatăl fetei, mi-a adus aminte de profesorul din „Dead Poets Society”, nu știu de ce. O carte superbăăă!
RăspundețiȘtergereUna dintre cărțile mele de suflet. Aș reciti-o de sute de ori, personajele sunt minunate, la fel ca și povestea în sine.
ȘtergerePS este adaptare (film) dupa carte.
Dap, am auzit că a luat și foarte multe premii filmul, însă nu l-am văzut. E bun, evident, cel puțin asta cred, însă parcă aș vrea să las ca întâi să mi se așterne povestea din carte, iar apoi să mă uit la film. De altfel, și pentru „Pe aripile vântului”, cartea mea preferată, este film, dar nici acum nu l-am văzut, nu știu de ce, cred că nu vreau să fiu dezamăgit. :))
Ștergerete inteleg perfect. Eu daca am vazut adaptarea nu mai citesc cartea niciodata.Cred ca tot pentru a nu fi dezamagita.
Ștergere