Autor: Olivie Blake
Editura: BOOKZONE
An aparitie: 2022
Nr. pagini: 520
O dată la zece ani,
șase dintre cei mai talentați magicieni pot fi inițiați în grupul extraordinar
și misterios al Societății din Alexandria. Vor dobândi cunoștințe, putere,
prestigiu și bogăție. De data aceasta cei aleși sunt Liby, Nico, Reina, Parisa,
Callum și Tristan. Dar doar cinci dintre ei vor deveni membri ai societății. Ce
se va întâmpla cu a șasea persoană? Cine va fi el? Și cum va fi eliminat? Vor
reuși cei șase magicieni să afle adevărul despre cum funcționează Societatea?
Înainte de a vă spune
câteva cuvinte despre avantajele și dezavantajele acestui roman, voi spune
câteva cuvinte despre partea grafică a acestui titlu. În total, această carte
este formată din opt părți, fiecare dintre acestea începând cu o ilustrație frumoasă.
Când le-am văzut, nu m-am putut abține să nu fiu uimită - aceste ilustrații
sunt foarte frumoase și înfățișează personajele romanului!
Cartea a început
grozav, un prolog interesant, personaje bine create și o idee de intriga foarte
convingătoare. Din păcate, cu cât am intrat mai profund în complot, cu atât mai
mult i-am observat neajunsurile.
La început, povestea
m-a interesat foarte mult: recrutarea participanților, descrierea personajelor,
toate acestea au fost un plus. Totul se învârte în jurul recruților, cum sunt,
cum diferă, ce pot face. Dar există foarte puțină acțiune, aproape nimic nu se
întâmplă. Povestea este scrisă din șase perspective, așa că fiecare protagonist
are propriile sale pagini. Ideea cărții este foarte interesantă, dar potențialul
nu a fost exploatat pe deplin. Multe necunoscute și puține răspunsuri. Vei iubi
sau urî personajele. Avem intrigi, seducție, trădare și o societate secretă.
Fiecare personaj se gândește să câștige… unii încearcă să înșele pe cineva,
alții fac alianțe sigure, alții se tem de trădare …
Finalul mi-a îmbunătățit cu siguranță părerea despre acest roman, dar cred că dacă acțiunea ar fi fost mai dinamică sau pur și simplu nu s-ar fi târât atât de mult, cartea ar fi fost mai bună după părerea mea
Aspecte pozitive:
- O societate misterioasă care recrutează Madeeni cu abilități extraordinare.
- Tema competiției și eliminării.
- Un mister care trebuie dezlegat;
Aspecte...gri +/-
- +/- stil - drăguț și accesibil, atâta timp cât autoarea nu elaborează prea mult, pentru că atunci sună ca o snoabă care vorbește doar de dragul de a vorbi și spune multe pentru a suna inteligent, dar nu transmite nimic.
- +/- magie - în sens micro, îmi place împărțirea puterii între personaje. Fiecare dintre ei are abilități bine adaptate caracterului lor și, în general, se completează frumos. Din păcate, în termeni macro, sistemul magic este... teribil de neclar și nu are prea mult sens.
Aspecte negative:
- Conceptul Madeenilor este foarte interesant și are potențial, dar din păcate, după părerea mea, nu a fost folosit.
- Multe fire, în special cele istorice, nu au fost bine dezvoltate, sau mai degrabă au fost suprimate, deoarece autoarea s-a concentrat mai mult pe prezentarea și creația personajelor, decât pe dezvoltarea intrigii.
- Nu înțeleg de ce oamenii se referă la această carte ca „academia întunecată” când singurul lucru referitor la o bibliotecă este că personajele trăiesc într-o bibliotecă mare.
- Din păcate, nu știm practic nimic despre lumea în care trăiesc personajele.
- Nu este explicat de ce unii oameni au magie și alții nu. Nu știu care este raportul dintre magicieni și non-magicieni.
- Mi-ar plăcea să înțeleg mai bine puterile tuturor personajelor, pentru că de fapt simt că, după ce am citit întreaga carte, știu exact la fel de multe despre ele ca și după primele capitole.
- Mult prea multe perspective. Consider că prezentarea evenimentelor din atât de multe perspective nu a fost o alegere bună. Probabil că avea scopul de a ne prezenta abilitățile și gândurile lor, dar, din păcate, după părerea mea, s-a dovedit a fi haos.
- Dinamica dintre Nico și Libby a fost destul de drăguță și speram la mai mult, dar asta probabil este în a doua parte, la care s-ar putea să ajung dacă simt niște tendințe masochiste.
- Mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre colegii de cameră ai lui Nico (oricum cine este Max?), mama lui Gideon, trecutul lui Dalton sau imaginea reală a lui Callum.
- Callum este un personaj atât de iritant încât ori de câte ori vorbea am vrut să-l sugrum.
- Atlas (al cărui nume este în titlu) a apărut doar de câteva ori și nu mi s-a părut deloc intrigant, chiar și în ciuda răsturnării finale a intrigii, care a fost destul de bună de altfel.
- monologuri, dialoguri și snobism - stilul este frumos... atâta timp cât autoarea nu se îndrăgostește de propria voce și începe să scrie paragrafe promiscue care nu duc la nimic.
- structura - sau mai bine zis lipsa acesteia. Începutul este grozav, dar apoi aproximativ 40% din timp lucrurile doar... Nu se mai întâmplă. Pentru următoarele 40-50% din roman, personajele nu fac altceva decât să facă schimb de dialoguri despre filozofie, fizică, moralitate și altele. Orice să sune inteligent. La final, ceva se întâmplă în sfârșit, dar cumva de nicăieri.
- Complotul romantic cu reprezentarea LGBT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu