Wildcard - Marie Lu

An apariție: 2018

Autor: Marie Lu

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Leda Edge

Editura: LEDA

Nr. pagini: 352

Succesul vânzărilor operelor lui Ernest Cline a adus lumina reflectoarelor literaturii universul jocurilor, o temă care a fost explorată foarte puțin și oferă multe posibilități creative pentru scriitorii celor mai variate genuri. Marie Lu a decis să exploateze această temă într-o duologie care combină ficțiunea scenice-fiction cu ingredientele unui thriller de suspans. Rezultatul face cinste talentului său mai mult decât dovedit și are totul pentru a captiva cititorii.

Foarte similar cu Facebook-ul care a cucerit viața socială, Warcross-ul, jocul din complotul autoarei Marie Lu este un joc de realitate virtuală pe care toți îl joacă. El domină lumea și este prezent în viețile oamenilor, care sunt aproape dependenți de acest joc. Creatorul său, Hideo, este un tânărul multimilionar care conduce o companie puternică responsabilă de programarea jocului și de NeuroLink, ochelarii de realitate virtuală care dau acces la joc. În acest mediu, Emika, protagonista, are misiunea nu numai de a concura, ci și de a investiga și de a preveni un posibil atac hacker al cărui consecințe sunt de neimaginat.

Acum, în Wildcard, scopul Emikăi nu este același ca înainte. Dacă în Warcross era în echipa lui Hideo pentru a opri atacurile cibernetice ale hackerilor, acum este împotriva lui, încearcă să-l oprească.

Emika nu mai lucrează cu Hideo, ci cu Sasuke; fratele său, care folosește aliasul Zero. Ei sunt hotărâți să elimine algoritmul pe care Hideo l-a creat, ironic, să-l găsească pe fratele său. Dar Zero nu este pierdut, să nu mai vorbim că nu lucrează singur.

Warcross a fost o carte care mi-a plăcut foarte mult, motiv pentru care mi-am dorit foarte mult să citesc și  Wildcard. Încă de la primele rânduri  am fost rapid prinsă în evenimentele în care Emika este implicată. Marie Lu ne aduce într-adevăr noi elemente în acest ultim volum. Stiloul său a fost la fel de plăcut și fluid de citit și fiecare rând, cuvânt nou m-au surprins de fiecare dată. În plus, am crezut că voi întâlni un triunghi amoros, dar m-am înșelat. Acest roman pune accent pe amenințările care ne pândesc din umbră, cu tot ceea ce este calculatorul, pericolele pe care le produce, dar și acest aspect al inteligenței artificiale pe care nu-l stăpânim perfect. Un roman în care există multă acțiune și un complot complex la care nu m-am așteptat deloc. Am constatat că există un adevărat aspect moralizator cu privire la ceea ce se întâmplă cu aceste noi tehnologii, care ne pot captiva atât de tare, încât putem pierde controlul total.

"Aceasta este diferența dintre real și virtual. Realitatea este locul în care puteți pierde pe cei pe care îi iubești. Realitatea este locul unde puteți simți fisurile din inimă. "

În plus, m-am îndrăgostit complet de Hideo, care m-a cucerit încă din volumul 1. El este un personaj complex, sfâșiat între obiectivul său principal care este să-și găsească fratele și invențiile lui.

Avem mai multe informații despre Zero, care ne-a intrigat în primul volum. Ceea ce mi se pare nefericit este că echipele care sunt implicate în turneul Warcros se pierd complet în fundal și asta mi-a lipsit.

Trebuie să spun că am o relație de dragoste-ură cu Emika. Deși descrierea ei îmi place (Cine nu vrea sa aibă un păr multicolor? ) adevărul este ca la început i-am iubit personalitatea, dar am ajuns sa o urăsc. Pentru  un personaj care se descrie ca fiind puternic, tot timpul are nevoie de ajutor ca să își rezolve problemele. Ea este oarbă față de cele mai evidente lucruri și 80% din deciziile ei sunt absurde.

Ambianța nu este nici ea rea. M-am văzut în mijlocul jocului Warcross, m-am văzut în Tokyo și în toate scenariile descrise de autor.

Nu voi spune că această cartea este perfectă în toate privințele. Un clișeu aici, altul acolo și o situație previzibilă, dar chiar și așa autorul a reușit să facă un final spectaculos care m-a lăsat cu dorința de a citi în continuare despre aventurile Emikăi Chen.

Concluzia:Nu am cuvintele să descriu cât de mult mi-a plăcut Wildcard. Nu sunt sigură că le voi avea vreodată. Dar ceea ce pot spune în orice caz este că Marie Lu a reușit din nou să creeze o serie care și-a câștigat un loc meritat  în inima mea. Warcross a fost uimitor. Wildcard este o capodoperă. Un roman care a fost tot ce am vrut să fie și chiar mai mult.
          Mi-a plăcut Warcross pentru partea sa luminoasă și distractivă. Mi-a plăcut Wildcard pentru partea sa mai închisă și mai psihologică. Cele două volume se completează reciproc perfect! Am avut același sentimente pentru personaje. Abia am așteptat să mă reîntâlnesc cu Emika și Hideo, dar și cu toată echipa Cavalerii Phoenix și, desigur, Zero, misterul din Warcross. Marie Lu a știut cum să dezvolte pe fiecare dintre ei, oferindu-ne informații și detalii cu privire la trecutul lor câte puțin. Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea s-a concentrat asupra trăsăturilor lui Hideo și Zero, făcându-le uneori groaznic de urâte, dar atât de umane. Acesta este probabil unul dintre lucrurile pe care le admir cel mai mult la această autoare. Are un mod unic de a se gândi la psihologia personajelor ei, fără a le face niciodată complet alb sau negru. Răufăcătorii ei au personalități mai complexe decât simplii răufăcători, iar eroii ei sunt mai întunecați și mai torturați decât arată la suprafață. Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru exemplarul oferit.