An apariție: 2018
Autor: Marie Lu
Categoria: Literatura Universala
Colecție: Leda Edge
Editura: LEDA
Nr. pagini: 416
“E atât de plăcut să fii puternic! Să vezi cum alții se pleacă în faţa voinței tale! Îmi închipui că asa se simt, probabil, regii și reginele, care, cu doar câteva cuvinte, pot face să înceapă un război sau pot arunca în sclavie un întreg popor. "
Fiecare dintre noi are întuneric în el. Doar că nu toată lumea o arată. Dar undeva este...ascuns adânc în inimă, așteptând doar să se trezească. Și să stăpânească un om, aducându-l în pragul în care orice este bun încetează să mai aibă sens. Doar că s-ar putea să fie prea târziu pentru a fi mântuit.
Adelina Amouteru a fost marcată în timpul unei epidemii misterioase, în urma căreia și-a pierdut un ochi. Este o ciudată cu abilități extraordinare, numită Lupul Alb. Cu fiecare clipă ea devine din ce în ce mai puternică, mai ales după ce a mers pe calea răzbunării. Dar puterile ei încep încet să scape de sub control ... Unde o va conduce răzbunarea? Își va atinge obiectivele?
După lectura primului volum al noii trilogii scrise de Marie Lu, adică "Tinerele elite" am așteptat cu nerăbdare să apară continuarea acestei cărți incredibile. Este a doua oară când am citit o poveste în care personajul principal nu este bun, nu vrea să salveze pe toți, dimpotrivă este extrem de ambițios, își dorește puterea pentru a se impune. Am fost, de asemenea, încântată de lumea creată de autor, deoarece acțiunea romanului are loc într-o versiune alternativă a Renașterii Italiene la câțiva ani după Marea epidemie de Ciumă, univers care pentru mine nu este numai original, dar, de asemenea, foarte interesant.
Există un cuvânt care descrie perfect această carte: întunecată. Poate chiar una dintre cele mai întunecate pe care le-am citit vreodată. Fiecare pagină a fost literalmente îmbibată cu întuneric. Cu cât avansam lectura, cu atât mai mult am avut impresia că se strânge din ce în ce mai mult în jurul eroilor și îi conduce la ruină.Destinul personajelor mi s-a părut asemănător cu cele ale eroilor din faimoasele tragedii grecești.
Adelina poate fi descrisă ca o eroină tragică - plină de ură, foame pentru răzbunare și putere și, de asemenea, singură. Stigmatul ei întunecat a tras-o din ce în ce mai adânc în abis, ucigând rămășițele de bunătate pe care le mai avea. Este plină de contradicții, dar în inima ei exista încă o rămășiță de dragoste. Totul o indică pe Adelina ca o persoană foarte specială.
Oricum, întreaga "Societate a Trandafirilor" a fost plină de personaje colorate, cum ar fi Magiano sau Enzo. La început, nu mi-a plăcut Magiano, dar mi-a câștigat simpatia în timp. Acest personaj a fos tasemenea unui soare care luminează întunericul din jurul Adelinei. La rândul său, Enzo a suferit o metamorfoză. Am văzut fragmente din fosta sa personalitate în el, dar nu este același prinț care m-a intrigat atât de mult în partea anterioară.
Totuși, cel mai mult din tot romanul mă intrigă Inchizitorul șef care este atât de feroce, atât de nemilos, încât uneori mi-a fost frică să citesc capitolele văzute prin ochii lui. Nu pot explica ce se întâmplă cu acest personaj, pentru că este unul dintre puzzle-urile oferite de autoare,... dar este cu adevărat magistral. Personajul merită luat în considerare, să îi dedicăm un pic mai multă atenție.
Stilul autoarei este încântător. De fapt, în această parte, ea a oferit un spectacol de abilități. Descrierile sunt uimitoare. Citind am uitat de tot ce mă înconjura, m-am mutat într-o baracă ruginită, din care am urmărit bătălia continuă. Am auzit sunetul valurilor, zgomotul de ploaie pe acoperișul de tablă, am simțit mirosul pământului umed ... Sunt puțini autori care pot stimula imaginația mea atât de mult și Lu a făcut-o.
Întunericul și dragostea sunt un amestec exploziv. Autorul le-a combinat și a ieșit un roman fantastic. În această parte, tema romantică era doar fundalul evenimentelor, dar mi-a plăcut foarte mult. Dragostea îndeamnă personajul principal să facă fapte disperate sau să spună minciuni. Este atât mântuire, cât și blestem.
Concluzia: Aștept cu nerăbdare să citesc volumul următor. Dacă va fi pe jumătate la fel de bun ca și volumele anterioare"Tinerele elite" și "Societatea Trandafirului", voi fi bucuroasă. Aceasta nu este o altă serie schematică, a cărei încheiere poate fi prezisă de la început. Aici avem o întreagă gamă de emoții, de la cele mai vesele la cele mai întunecate. Și îmi place că seria nu este lipsită de ambiguitate. Este perfectă în imperfecțiunea sa. Nu este alb și negru, gri sau colorat. În plus, climatul alternativ renascentist al Italiei conferă romanului un climat imbatabil.
Seria "Malfetto" este cu siguranță o poveste originală și interesantă, care are o varietate de eroi. Este o poveste despre iluzie, despre magia firelor complexe care creează realitatea și care poate fi controlată într-o oarecare măsură. Aproape întregul roman pare a fi o iluzie întunecată, unică ... Mulțumesc Grupului Editorial Corint pentru exemplarul oferit.
Alte recenzii care te-ar putea interesa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu