Cuvinte Vrajite: Fântâna Înălţării

An aparitie: 2015

Autor: Brandon Sanderson

Categoria: Literatura Universala

Editura: TREI

Nr. pagini: 864

“Ultimul imperiu” a fost una dintre cele mai bune surprize literare pentru mine anul trecut, și dorinţa de a citi al doilea volum al seriei a fost imensă. Imediat ce am intrat în posesia celui de al doilea volum,”Fântâna Înălţării”, am devorat cartea și pot să spun că această trilogie este deja una din seriile mele preferate , iar Brandon Sanderson este unul dintre cei mai buni scriitori al genului fantasy de astăzi.

După încheierea șocantă a primului volum, cu căderea Ultimului Imperiu și moartea lui Kelsier, nu știam la ce să mă aștept de la “Fântâna Înăltării”. Când am început lectura trilogiei, mi-am imaginat că lupta dusă pentru a răsturna pe Lordul Legiuitor va dura mult, întinzându-se în toate cele trei cărți. Dar Brandon Sanderson a avut un alt plan în minte. Toate acestea au fost rezolvate în primul volum, nelăsând cititorului nici o idee despre ce se va întâmpla.

Această carte începe la un an după evenimentele din Ultimul Imperiu, care au avut un impact nu numai asupra vieții personajelor, dar și a lumii în care locuiesc. Într-un moment în care oamenii din Luthadel luptă pentru a supraviețui schimbărilor, într-un moment când Elend este noul guvernator al orașului și Imperiului, cineva va încerca să fure puterea. Trei armate asediază Luthadelul, așteptând momentul potrivit pentru a ataca. Eroii noștri, au crezut că au rezolvat partea cea mai grea, dar vor fi puşi în faţa unei realităţi brutale: în cazul în care nu găsesc o soluție rapidă, țara va trece în mâinile unui alt tiran.

Ce m-a uimit la această carte genială? Profunzimea sa. Acest roman este mare, dar nici o singură pagină nu este inutilă. Narațiunea este inteligent construită și fiecare scenă are importanța sa. Autorul are nevoie de timp pentru a dezvolta lumea lui, să-i ofere o autenticitate care reușeste să ne convingă și să ne încânte. Nu este necesar să ai o imaginație vie pentru a îţi imagina lumea întunecată portretizată în "Fântâna Înălţării": instabilitatea din cauza schimbarii , ceața ameniţătoare, cenușa murdară care acoperă totul și orașul Luthadel cu clădirile sale cele mai impresionante, muncitorii skaa săraci şi îmbracămintea somptuoasa a nobililor ... totul este animat, totul prinde viață în fața ochilor noștri.

Mi-a placut să văd că în ciuda indepărtării Lordului Legiuitor de la putere, nu este totul roz frumos. Situația descrisă de autor este foarte realistă din acest punct de vedere și multe personaje pun sub semnul întrebării validitatea distrugerii Ultimului Imperiu pentru care au muncit din greu în primul volum ... Am zâmbit văzând că Elend se luptă pentru supușii săi prin încercarea sa de a crea un guvern democratic în Luthadel, rămânând fidel principiilor sale, chiar dacă aceasta înseamnă înfrângerea sa.

Autorul nu ezită să recurgă la dialoguri lungi pentru a ne permite să înțelegem mai bine personajele și relațiile lor. Sanderson are nevoie de timp pentru a ne dezvălui profunzimea personalității lor bogate și complexe. Cine sunt ei? Acest aspect îl descoperim prin acțiunilor lor, gândurile și cuvintele lor. Întunericul este adesea temperat de speranță, răutatea de înțelepciune, violența cu tandrețea și ura cu iubirea. Personajele îşi pun sub semnul întrebării acţiunile, ele sunt foarte umane , uimitoare, pline de substanță, cum ar fi Kandra Oreseus care poate lua locul oricui după ce i-a mâncat oasele, cred că este. unul dintre personajele care au cel mai mare potential; Sazed, un gardian care păstrează toate cunoștințele lumii; Tindwyl, un al păstrator terrisian care îl învaţă pe Elend să se comporte ca un rege.

În acest volum, Vin m-a captivat mai mult decât în prima carte, deoarece Sanderson arată, prin acest caracter, că trebuie să ne bazăm mai mult pe sentimentele noastre. Am apreciat faptul că autorul alege să aprofundeze sentimentele eroinei lui. Pentru prima dată (sau aproape), ea nu știe ce să facă și ezită. Aceasta oferă o dimensiune foarte realistă poveştii lor de dragoste - dragostea nu este o certitudine, contrar a ceea ce s-ar putea să credem.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut un pic mai mult de Elend în această carte. El a câștigat foarte multă încredere în sine și a devenit un rege demn de numele său și orașul Luthadel.

Un personaj care m-a impresionat a fost Boare. Mi-a plăcut că autorul l-a adus în "lumina reflectoarelor" pentru o vreme. El a devenit unul dintre personajele mele preferate, pentru aceleași motive care-mi place atât de Vin - este o persoană arogantă, dar in adancul sufletului are o inimă bună. Și chiar și atunci când crede că este un laș continuă să ajute oamenii. De asemenea, puteți vedea că el este mai mult pentru cei din jurul tău decât cel care le stimulează moralul.

Toate celelalte personaje : Ham, cu discuțiile lui filozofice; Ciomege, care în cele din urmă a arătat mai mult din ceea ce a simțit cu adevărat; Dockson, care, în ciuda urii lui faţă de nobili a continuat să lupte pentru visul Kelsier; Marsh, care devine un Inchizitor fără suflet; Zane,care s-ar părea că nu este nebun (și probabil, nu a murit - la urma urmei, a avut un piron în piept). Aceştia toţi sunt personaje unice si fascinante. Prin Kelsier, autorul, a influențat povestea, chiar și după moartea lui , nu numai din cauza Bisericii Supravieţuitorului, dar mai ales din cauza modului în care au fost marcaţi prietenii lui. În inimile și mințile tuturor, Spravieţuitorul de la Hathsin rămâne motorul trupei. (Știu, e minunat, nu?)

Un alt aspect al acestui al doilea volum care pe mine m-a fermecat: Allomancia. Învățăm mult mai mult în acest volum despre acest sistem de magie, dar, de asemenea, descoperim toate subtilitățile sale, numeroasele sale utilizări posibile, precum și mai multe trucuri care o fac o artă completă și incredibil de eficientă. Sistemul de magie creat de Sanderson - pentru Alomancia - este diferit de ceea ce vedem de obicei în cărțile de fantezie, în special pentru că este original si inovativ. Cei alomanţi îşi trag puterile lor din metale pe care le înghit, și fiecare metal reprezintă un tip de abilitate. Există alomanţi - oameni care pot folosi doar un metal - și Născuţi din Ceaţă, cei care pot folosi toate metalele acceptate de Alomancia.

Un ultim punct pozitiv pe care l-am remarcat la această saga este faptul că nu se încadrează în cele mai multe clișee ale genului. În primul volum, legăturile de rudenie ale lui Vin au fost destul de misterioase, iar autorul putea să se joace cu noi cum ar fi dorit (ea putea fi copilul unui Inchizitor sau chiar al Lordului Legiuitor, tată pe care ea ar fi dorit să îl omoare pentru a se răzbuna sau de a se ralia la cauza lor), dar nu. Lordul Legiuitor moare în Ultimul Imperiul și Vin nu a avut nici măcar posibilitatea de a avea o singură conversație privată cu el. Am găsit idea răcoritoare. Adevărat, este obositor ,pentru mine, să văd cum eroii sunt copii adversarilor înverșunaţi cu care luptă ( ceva de genul ,"Ely, eu sunt tatăl tău).

Mai mult decât atât, Vin nu este o mare frumusete. Ştim despre ea că este subțire, are părul negru și știm că este de înălţime medie. Autorul nu a făcut mare lucru aspectului său fizic, și am apreciat foarte mult. Destul că aceste eroine frumoase, care seamănă cu prinţesele din basme! Vreau eroine ca noi!

În mod similar, Kelsier (mentorul și figura cheie în orice roman fantasy) a murit în primul volum, ceea ce este surprinzător. El, liderul bandei, moare? Și mai presus de toate, să moară atât de devreme? Mi-aş fi așteptat să renască în Fîntâna Înălţării, dar nu!

Sfârșitul acestui al doilea volum m-a ţinut cu sufletul la gură și a fost complet neașteptat. Sanderson inversează toate principiile. Mi-a plăcut pentru că prevestește un final cu multe perspective și schimba total soarta unui personaj.

Pe scurt: Acest al doilea volum este un volum excelent cu un complot dens și complex, personaje duioase și idei profunde și originale. O poveste foarte convingatoare, plină de acțiune, mistere și multe surprize.