Sinops:Prizonierul cerului (2011), cel de‑al treilea volum din ciclul de romane inceput cu Umbra vintului si Jocul ingerului, revine la misterioasa si fascinanta lume din Cimitirul Cartilor Uitate, in centrul vechi al Barcelonei. In dimineata de Craciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist, se afla singur in anticariatul tatalui sau, cind apare un personaj misterios. Acesta isi manifesta interesul fata de unul dintre cele mai pretioase volume din magazin, tinut sub cheie, o editie frumoasa, cu ilustratii unice, din Contele de Monte‑Cristo. Desi nu pare sa aiba o pasiune aparte pentru carti, strainul insista sa cumpere aceasta editie scumpa si sa i‑o daruiasca prietenului apropiat al lui Daniel impreuna cu o dedicatie stranie. Vizita sa declanseaza o serie de aventuri uluitoare, presarate cu urmariri, tradari, povesti de iubire, evadari spectaculoase din temnita, schimbari de identitate si reintoarceri din morti care schimba destinele tuturor si la care cititorii fideli vor lua parte cu sufletul la gura.
„Am știut mereu că într-o bună zi aveam să revin la aceste străzi, pentru a povesti istoria bărbatului ce și-a pierdut sufletul și numele printre umbrele acelei Barcelone cufundate în visul tulbure al unui timp de cenușă și tăcere. Sunt pagini scrise cu foc, la adăpostul unui oraș de blestemați, cuvinte săpate în memoria celui întors dintre morți cu o făgăduială înfiptă în inimă și prețul unui blestem.”
Impresiile mele: Când am scris despre Umbra vântului și Jocul îngerului , am explicat că aceste două cărți, împreună cu ”Prizonierul cerului „ , formează trilogia Cimitirul cărților uitate. Numai că trilogia a devenit o serie și "Prizonierul cerului " doar un alt capitol în această poveste de neuitat.
„Prizonierul Cerului” preia povestea lui Daniel Sempere și Fermín Romero Torres, pe care o urmăm în „Umbra vântului”. Suntem aruncaţi în trecutul lui Fermín și zilele petrecute de acesta în Castelul Montjuic din Barcelona, care a servit ca închisoare politică în timpul dictaturii lui Franco, Spania. Povestea lui David Martin și Isabella, din Jocul îngerului” este de asemenea, preluată și toate poveştile din trilogia Cimitirul cărților uitate se întrepătrund în cele din urmă. Suspansul, anchetă și misterul - toate elementele cărților anterioare sunt prezente, dar totul este liniștit și dezvoltat în mod strategic, permiţând cititorului să se bucure de personaje și evenimentele.
Setarea acţiunii este acum Barcelona anului 1957 și orașul, ca și în cele două cărți anterioare, este de o importanță vitală pentru complot. O Barcelonă sfâșiată și amenințată de al doilea război mondial, lupte pentru putere, discriminare socială și autoritarism guvernamental.
Principalele noastre personaje sunt Daniel și Fermín. Ei sunt întotdeauna gata să se ajute unul pe altul, mai ales într-o situaţie critică , fără a cere nimic în schimb. Când un personaj intrigant face o vizită neașteptată la librărie Sempere totul se schimbă brusc. Acest personaj misterios ameninta sa dezvaluie un secret din trecut . Daniel Sempere și Fermín pornesc intr-o aventură care va intriga și va surprinde cititorul. Mi-a plăcut analogia între această poveste și cartea "Contele de Monte Cristo", de Alexandre Dumas (una dintre cărțile mele preferate din literatură clasică).
Una dintre principalele teme dezvoltate de Zafon este violența instituțională. Deținuții de la Castelul Montjuic sunt în mare parte adversari ai regimului fascist Franco. Directorul care are locul de muncă datorat cunoştinţelor sale politice și sociale, nu ezită să utilizeze sistemul penitenciar pentru câștigul personal. Zafon dă detalii despre rutina deţinuţilor și toate încălcările drepturilor suferite de aceștia..Zafon pare mult mai interesat de faptul că toată acestă violență este ascunsă de o societate care preferă să închidă ochii și să uite.
Narațiunea se face la prima și a treia persoană. Cei care cunosc deja stilul narativ al autorului, știu că Zafon se joacă cu emoțiile noastre. Nu știm niciodată la ce ne putem aștepta, autorul ne surprinde mereu. Misterele profunde si pline de romantism ne insotesc la fiecare pas, pornind pe traiectoria personajelor cartii, de la infama inchisoare-fortareata-castel Montjuic care strajuieste Barcelona , la pavelele caldaramului bulevardului Ramblas, pana la poarta mare pazita de angrenaje, scripeti si parghii a Cimitirului Cartilor Uitate, un loc “unde oricine se simte fermecat si uimit”
„Prizonierul Cerului” este o carte mare, bine construită, cu personaje inteligente și personalități puternice. Caracterizarea personajelor este atât de bine realizată încât la un moment dat este posibil să recunoşti un personaj după caracteristicile sale, înainte de a fi prezentat.
Este o carte care spune povestea unui om ce a evadat dintr-o închisoare în timpul celui de al doilea război mondial, dar vorbește despre prietenie, încredere, trădare, vorbește despre dictatura și teroarea pe care a suferit-o în timpul războiului, vorbește despre răzbunare și iertare, și desigur, despre “Prizonierul cerului „ și „Cimitirul cărților uitate”.
În timp ce autorul subliniază faptul că saga Cimitirul cărților uitate poate fi citită în orice ordine, cred că este puțin probabil ca un cititor care nu a citit înainte Umbra vântului și Jocul îngerului să se poată bucura de Prizonierul Cerului în întregime. Imposibil nu este, deoarece Zafon este maestru în construirea unor povești diferite, dar cartea este mai degrabă o continuare a precedentelor două și are acţiunea plasată într-un moment istoric mai târziu. Pentru a înțelege frumusețea deplină și opera autorului catalan, eu recomand citirea celor trei cărţi , deoarece cărțile sunt interconectate.
Cred că Zafon, după ce a scris un roman despre Don Fermín și aventurile sale până întâlnirea cu familia Sempere, ne datorează o carte în care să dezvăluie mai multe despre Cimitirul cărților uitate, acest personaj în afara timpului, cu coridoare interminabile, cu cărți care pot duce la mântuire sau condamnare.
Concluzia : Acum, sub vraja celui de-al treilea volum al ciclului, “Cimitirul cărţilor uitate ”, mă declar “prizoniera” lui Zafon si a paginilor sale “scrise cu foc, la adapostul unui oras de blestemati”. Prizoniera care asteaptă continuarea, “stiind ca istoria (…) nu s-a sfarsit. Abia incepe”
Recenzie Umbra vantului - Carlos Ruiz Zafon
Recenzie Jocul îngerului - Carlos Ruiz Zafón
Buna!
RăspundețiȘtergereObserv, (si) din citatul de pe blog de pe coloana din dreapta, ca Ruiz Zafon este unul dintre scriitorii dragi tie. Am citit si eu toate volumele din serie; sunt incitante ca lectura, dar te pun si pe ganduri.
Prizonierul cerului am citit-o in concediul 2013 - aproape jumatate dintre pagini intr-o zi cu ploaie, care ne-a blocat pe terasa unei pensiuni, in Apuseni.
Bine ai venit!
ȘtergereDa .Carlos Ruiz Zafon este un autor care m-a marcat si de care efectiv m-am indragostit…de felul lui de a scrie si de romanele lui… Il recomand!
Trilogia "Cimitirul cartilor uitate" este o trilogie mistica ce ravaseste si lasa amprente. Se citeste pe nerasuflate si se gindeste pe indelete.
Multumesc pentru vizita!
Se pare ca toata lumea l-a citit pe zafon si doar eu am ramas ignoranta. Nici nu stiu cum e stilul acestui autor, dar simt ca am sa fiu surprinsa cand o sa-l cunosc.
RăspundețiȘtergereCarlos Ruiz Zafon este un scriitor care se adresează, celor care iubesc poveștile, cărțile și misterele . Cu siguranta ai sa te indragostesti de acest scriitor.
ȘtergereNici eu nu l-am citit pe zafon, trebuie sa ma apuc curand de el.
RăspundețiȘtergereTe tuc!
ȘtergereZafon te fura in lumea lui pe nesimtite .Cartile lui au tot ce iti poti dori:intrigi tesute cu o maiestrie de invidiat, tensiune, romantism, imaginatie debordanta si un strop de fantezie, suficiente sa te faca sa iubesti personajele.
Multumesc pentru vizita!
http://romanceofpages.blogspot.ro/2014/09/leapsa-back-to-school.html Ai o leapsa de la mine.
RăspundețiȘtergereMultumesc! Sper sa reusesc sa o rezolv. E mai inedita idea acestei lepse.
Ștergere