Jocul îngerului - Carlos Ruiz Zafón

Titlu: Jocul îngerului
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2009

Recenzie Umbra vantului - Carlos Ruiz Zafon  

 

   Dacă  eşti  gata pentru a te  cufunda în atmosfera  grea a anilor 1920, într-o Barcelona mai melancolică  ca niciodată înainte, îl vei cunoaşte pe David Martin, un tânăr cu un mare vis:  acela de a deveni scriitor.  La fel ca majoritatea autorilor care aspiră ,   primii paşi în drumul său,  îi va face  în umbra unui ziar, preparând  cafeaua  sau curățând diferite mașini în  așteptarea marii oportunităţi  a vieții sale,  care cu siguranţă ... va veni.
     Acum spune-mi. Dacă ai fi  în prezența unui om care se află  într-o poziție ce  îi permite să   îţi ofere cheia de la sertarul  ce conține cea mai mare dorinta  a ta, nu l-ai apuca strâns de mână  cu toată puterea ta?  Și nu ai fi face totul pentru  a satisface așteptările celor care au crezut în talentul tău?
             Asta e ceea ce face  David cu  Don Pedro Vidal, pe care îl vede ca  pe un mentor, un prieten.La recomandarea acestuia, David este angajat de un editor pentru a scrie sub un pseudonim, o serie de publicații care ajung un mare succes. Apoi, primește o nouă ofertă, de data aceasta de la un editor misterios  din Paris, Andreas Corelli:să scrie  o carte care va fi un fel de biblie pentru o nouă religie care urmează să fie înființată.

           De acolo acțiunea accelerează, intră într-un ritm amețitor, și mai multe aventuri reţim în mod irezistibil  atenția cititorului

„Fiecare volum, fiecare carte pe care o vezi, are suflet. Sufletul

celui care a scris-o, şi sufletul celor care au citit-o, care au trăit-o şi care au visat-o. Ori de câte ori o carte trece în mâinile altcuiva, ori de câte ori cineva îşi plimbă privirea prin paginile sale, spiritul ei creşte şi se întăreşte. În locul ăsta, cărţile de care nimeni nu-şi mai aminteşte, cărţile care s-au pierdut în timp, trăiesc pentru totdeauna, aşteptând să ajungă în mâinile unui nou cititor, ale unui nou spirit...”

           Jocul îngerului este întoarcerea mea la paginile magice ale impetuosului Carlos Ruiz Zafon. É uma espécie de prequela de A Sombra do Vento. A Livraria Sempere, o Cemitério dos Livros Esquecidos e o seu fiel guardião Isaac são as pontes para o passado e, mais uma vez, Záfon enaltece os livros, a sua beleza, fantasia e a sua habilidade fulcral de nos fazer viver outras vidas e experimentar novas emoções.Acest scriitor ne face să trăim alte vieți și să experimentam noi emotii. A magistralidade do autor é tanta que ele, Carlos Ruiz Záfon cria um livro absurdamente absorvente e inexplicavelmente maravilhoso.Magistral, Carlos Ruiz Zafon creează o carte absurdă care te absorbe și este  inexplicabil de minunată. Se simte mult lirism în acest thriller fantastic. Fiecare cuvânt sună adevărat și face apel la sensibilitatea noastră. O protagonista, o escritor David Martín vive numa Barcelona mais sinistra e tenebrosa do que a Barcelona de A Sombra do Vento. O livro assimila este tom mais negro e sucedem-se uma série de acontecimentos bizarros que arrasta David para uma espiral de sanidade e de loucura.

            Primele două treimi ale cărții se concentrează pe  deziluzie, sărăcia și lipsa de speranță a lui David Martin și există o aură constantă de suspans și mister.Noi urmăm povestea lui David Martin din copilărie până la maturitate , suferim  și zâmbim, împreună cu el . David este un personaj extrem de sarcastic, și chiar și în cele mai grave și cele mai absurde momente din viata sa, priveşte totul într-un  mod plin de umor.

"Toată viaţa simţisem că  paginile pe care le lăsam în urma mea erau parte din mine. Oamenii normali aduc pe lume copii, noi, romancierii, aducem cărţi. Suntem condamnaţi să ne lăsăm viaţa în ele, deşi mai niciodată nu ni se mulţumeşte pentru asta"

Personajul meu preferat  , fără îndoială, este Isabela. asistenta lui David.  Mi-a placut relația dintre  David și Isabela. Dinamica dintre aceste două personaje oferă cele mai interesante, amuzante și emoționante momente ale cărții  Prietenia care a apărut între cei doi a fost foarte frumoasă. Și, de asemenea, amuzantă uneori. Multe conflicte au existat între cei doi, de asemenea, dar prietenie a prevalat întotdeauna.
               M-am bucurat să  cunosc  Barcelona de la începutul secolului al 20 lea , când arhitectul Gaudi şi-a lăsat  amprenta asupra orasului .Atmosfera gotică a romanului dă o aură de mister Barcelonei. La fel ca și în Umbra vântului, Barcelona este un personaj și atmosfera  se schimbă odată cu  emotiile lui David.   Cred că unul dintre punctele forte ale acestei cărți este că autorul are capacitatea de a crea medii sinistre, opresive și sumbre. Barcelona pare descurajantă ,ca orice alt mediu descris în carte : o stradă, o casă, sau pur și simplu o umbră.  A fost unul dintre lucrurile care mi-au  plăcut cel mai mult în această carte .
           Mi-a plăcut si că am revenit la  Cimitirul cărților uitate și  în librăria familiei Sempere.

           Un alt lucru foarte interesant la această carte, ideea este de a trata ramura publicațiilor  literare. A dificuldade de um autor para escrever e publicar um livro. Nevoia unui  scriitor să scrie și să publice o carte. A ânsia de ser reconhecido. Nevoia de a fi recunoscut. Eu aprendi muito com cada personagem escritor nessa trama. Am învățat multe de la fiecare personaj scriitor în acest complot.

„- Nu te învăţa să cauţi pretexte ca să nu scrii înainte de a învăţa să scrii.

Ăsta-i un privilegiu alprofesioniştilor şi trebuie să ţi-l câştigi."

              Personajul care nu mi-a plăcut este Chistina .Cred că dragostea ei nu  este puternică, nu a reuşit să mă emoționeze cu  adevărat   și este un personaj foarte liniar. 

              Idem pentru Pedro Vidal, care îl  consideră  pe David aproape ca un fiu sau un frate mai mic, dar recunoaștere  lacomia şi  egoismul  de care a dat dovadă  .

              Quant au mystérieux éditeur, Andreas Corelli, je n'ai pas grand chose à en dire. În ceea ce privește editorul misterios, Andreas Corelli, nu am prea multe de spus. Il garde tout son mystère même lors des rencontres avec David. Acesta își păstrează misterul chiar și după întâlnirile  cu David. Il est pourtant affable mais existe-t-il réellement ? Cu toate acestea, este afabil, dar el există cu adevărat? Est-il une version Zafonesque (ouh le vilain mot !) du diable dans le mythe de Faust ? Este Diavolul din  mitul lui Faust? Est-il le double maléfique de David ? Este o fantomă? Ou n'est-il simplement qu'un homme peu scrupuleux qui aime interférer dans la vie des gens. Sau este pur și simplu un om lipsit de scrupule căruia  îi place să se amestece în viața oamenilor?!

Jocul îngerului se mișcă între realitate și fantezie, între fapt și supranaturalul Spre deosebire de Umbra de vânt, aici sfârșitul cărții, generează suficiente întrebări si  o stare  de anxietate Cea mai importantă  intrebare ramâne  ..: măsura în care această poveste este adevărată și cât de mult totul s-a întâmplat în imaginația lui David? E, afinal, quem é esse anjo e qual o seu jogo? Și cine este acest înger și care este jocul ? Odata cu  desfășurarea poveștii, ritmul cărții devine sufocant și dorința de adevăr  a lui Martin ia proporții gigantice,

Concluzia: Când cititorul intră în lumea imaginată de Zafon , are doar o singură dorință, să se scufunde mai adânc și se cufunda în ea. Povestea oscilează între realitate și fantezie și e greu să renunți la carte după ce ai citit primele câteva rânduri.