luni, 18 ianuarie 2016

Cea așteptată - Kathleen Mcgowan



Autor: McGowan Katherine
Categoria: Literatura Universala
Domeniu: roman istoric
Editura: RAO
Format: RAO CLASS
Nr. pagini: 420

Daca v-a placut celebrul „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown, cu siguranta veți iubi acest prim volum al Mariei Magdalena. De fapt, autorul preia ideea de căsătorie și urmașii ai lui Isus și  Mariei Magdalena, că biserica a fost construită de prostituata păcătoasă.
O temă care mă interesează foarte mult, chiar dacă este  o temă recurentă în thrillerele esoterice. Cu toate acestea, am găsit   special  și  original, modul în care se desfășoară intriga iar  finalul este credibil.
         De-a lungul timpului, Maria Magdalena a fost reprezentată în diferite moduri. Evangheliile o arata ca o discipolă a lui Iisus, ce-i asculta învățăturile, care a fost martora la crucificarea lui Iisus si a fost prima care l-a vazut pe Hristos inviat dupa trei zile. Poate cele mai comune trasături care i-au fost atribuite sunt cele ale unei prostituate salvată  de la lapidare de Isus. Kathleen McGowan în schimb este un susținător al tezei celor care, pornind de la "Evanghelia lui Filip", in care se spune ca Iisus ar fi sarutat-o pe Maria Magdalena și a unor dovezi suplimentare puternice, sugerează că ea a devenit soția lui Hristos, cu care a avut un fiu și  care, împreună cu acesta din urmă a fugit din Palestina în Egipt și apoi în Franța. Maria Magdalena a devenit fondatorul unei dinastii coborâte direct din  Isus, dedicată răspândirii învățăturilor scrise de fiul lui Dumnezeu.
Cine a fost Maria Magdalena? Ce rol a avut în viața lui Isus din Nazaret ? A raspândit Maria Magdalena  învățăturile lui Isus după moartea sa? Acestea sunt întrebările la care acest roman incearca sa raspunda prin aventurile personajului principal, Maureen, un descendent direct al Mariei Magdalena. Maureen Pascal este  un jurnalist, istoric și autor bine vandut. Ea și-a pus talentul în slujba femeilor oprimate de istorie. În timpul uneia dintre investigațiile sale ea va ajunge să cunoască o femeie disprețuită de istorie, Maria Magdalena. Cea din Evanghelii. Maureen  are viziuni care vor submina două mii de ani de istorie, dar, de asemenea istoria sa personală. Maureen va încerca să facă lumină în toată chestia asta și ajunge în mijlocul unei profeții care vorbește despre Evanghelia Mariei Magdalena și a lui Isus.
 
„Istoria nu este ceea ce s-a intamplat, istoria este ceea ce a fost consemnat”.
 
 Am găsit această carte foarte interesantă. Am văzut viața lui Isus și a  Mariei Magdalena dintr-un unghi mult mai uman. Prin aceast roman , ei devin personaje care au avut o viață, sentimente ... Stilul simplu implică cititorul în această poveste. Evenimente nenumărate inghit personajele într-o rețea de secrete și conspirații în care nimic nu este așa cum pare sau pretinde a fi. Am urmărit cu mare interes investigațiile personajelor pentru a descoperi toate revelațiile trimise de Maria Magdalena.Autorul știe cum să ne călăuzească, nu m-am pierdut. Învățăm multe lucruri despre religia catolică și povestea lui Iisus. Deși  este o poveste de fictiune, o altă reinterpretare  a celebrei teorii  conspiraționiste în jurul vieții umane a lui Isus- personaje ca Magdalena, Salomeea, Pilat, Iuda, Ioan Botezătorul și Maria - multe dintre ele sunt  prezentate de autor ca nedreptățiți de povestea spusă de milenii.
  În acest puzzle încurcat întâlnim operele celebre  a unor mari pictori interpretate în lumina poveștii adevărate, care a fost ascunsă de ochii tuturor.  Romanul “Cea așteptată” urmează o linie plină de farmec care exercită  o atracție inexplicabilă asupra cititorilor săi atunci când vine vorba să vorbească despre ceea ce este ascuns sub praful timpului.  
              Feminismul care pătrunde romanul este, de asemenea, un aspect pozitiv într-o lume în care femeile, în filme și în ficțiune, sunt acolo doar pentru a fi violate, torturate și ucise în beneficiul unui public de sex masculin. Aici McGowan oferă o nouă perspectivă poveștilor unor femei a căror reputații au fost compromise din motive politice și religioase, restabilindu-le demnitătea, arătându-ne  unde și cum au fost distorsionat unele fapte.
            Un  alt fapt interesant care a atras atentia mea a fost că a crinul, în conformitate cu această carte reprezintă linia Mariei Magdalena și este reprezentată pe emblema multor case regale europene.
Concluzia: Romanul transmite cititorului  un mesaj de dragoste, înțelegere, iertare și responsabilitate. Este un mesaj de pace și toleranță care vizează persoanele de orice religie și filozofie. Dacă cineva, de fapt, a auzit sau citit  de Don Gallo, predicile sale sunt concentrate pe un principiu de bază: dragostea. În carte există același principiu ca temelie a creștinismului: dragostea necondiționată nu numai pentru o singură persoană, ci pentru  întreaga umanitate și creație.

Pentru a împrumuta titlul unei cărți a unui alt autor: Și dacă e  adevărat?
Mi-au rămas multe întrebări deschise după citirea acestei cărți ...


"Cea Așteptată"  mi-a fost oferită de librăria online Libris pentru recenzie! Mulţumesc foarte mult! După cum majoritatea ştiu, pe site-ul Libris se pot găsi cărţi online, Libris fiind o librărie online ce oferă cititorilor accesul atât la cărţi în română, cât şi la cărţi în engleză. Puteţi găsi aici aproape orice carte vă doriţi .

vineri, 15 ianuarie 2016

Rivali - Penelope Douglas







 Produs publicat in 2015 de Epica
Data aparitiei: Decembrie 2015
Colectia EpicLove
Numar pagini: 384

Se spune că dragostea adevărată poate sa invingă trecerea timpului,  orice graniță și orice obstacol care îi separă pe îndrăgostiți, dar iubirea nu aduce numai bucurie. Dragostea si pasiunea pot izbucni brusc, împreună, fără a cere permisiunea. Cu cat incerci sa suprimi aceste sentimente, refuzându-le posibilitatea de a exista, cu atât ele se vor  consolida mai puternic , reușind să depășească orice obstacol în calea lor.  Nu este nevoie să ridici ziduri înalte, nu este nevoie să te izolezi; dragostea este o parte a destinului. Se spune că în viața fiecărei persoane au existat persoane speciale care i-au influențat într-un fel sau altul cursul vieții.
Aceasta este exact ceea ce se întâmplă cu  Madoc Caruthers și Fallon Pierce, protagoniștii romanului  “Rivalii“ de Penelope Douglas .

“Au existat oameni care mi-au fost dragi şi oameni care nu mi-au fost dragi. Oameni pe care i-am iubit şi oameni pe care i-am urât.
A existat însă o singură persoană pe care mi-a fost mai mare dragul să o urăsc.”

       Madoc Caruthers este un personaj  cu care ne-am întâlnit deja în  romanul “Intimidare”. Madoc este cel mai bun prieten al  lui Jared și aliatul său în acțiunile de intimidare comise împotriva săracei Tate. Un copil bogat,  care întotdeauna a avut totul. Îl regăsim pe Madoc in acest roman, in toata splendoarea sa, un băiat  frumos cu părul blond și ochi albaștri, bogat, popular, dar arogant. El știe că este într-o poziție privilegiată și profită de situație. Cea pe care nu o poate avea este Fallon, sora lui vitregă.  Madoc și Fallon au intrat pe un teritoriu interzis, atunci când erau aproape adolescenți.  Fiind obligați să trăiască sub același acoperiș, nu au putut să lupte cu  atracția irezistibilă  pe care au simțit-o și au inceput sa se ​​intalnească, păstrând  secretă relația lor . Ziua pretideau că sunt  indiferenți, ca noaptea să  dea frâu liber instinctelor lor carnale. Și astfel relația lor a mers o vreme "până când au fost descoperiți și separați … Madoc este distrus, convins că ea nu l-a iubit niciodata cu adevărat, iar tânăra în "exil" este convinsă că Madoc doar a  folosit-o și  a aruncat-o odată  ce s-a plictisit. Ei nu știu că separarea lor a fost, de fapt, proiectată de părinți. După doi ani Fellon decide să se întoarcă acasă. Vor putea , Madoc și Fellon, să își declare, în cele din urmă, iubire veșnică? Legătura lor, care penduleaza între rai și iad, pace și război, va găsi stabilitatea într-o relație fără subterfugii și secrete? 

"Când şi-a coborât capul şi m-a ţintuit cu privirea, totul a rămas în loc, doar picioarele noastre se mai mişcau în ritmul muzicii. Parcă mă cerceta să-mi întâlnească ochii.
Totul legat de el, culoarea ochilor, muşchii pe care îi simţeam sub tricou, felul în care îi ştiam fiecare mişcare a corpului atunci când era dezmierdat, totul la el mă atrăgea. "

Penelope Douglas a scris un roman mare care m-a ținut în suspans până la ultima pagină. Rivalii poate fi înțeleasă rapid datorită unui stil concis, direct, cu dialoguri abundente și descrieri scurte, precise; gândurile personajelor sunt exprimate ca și cum acestea sunt  săgeți care străpung cititorul, făcându-l  să descopere  partea cea mai ascunsă a personalității fiecărui personaj.
Povestea este formată din capitole care prezintă  povestea din perspectiva lui Madoc și Fellon, ceea ce face romanul chiar mai dinamic și captivant. Scenele în care aceste două personaje împart paginile sunt pur și simplu magnetice. Mi-au placut flashback-urile folosite pentru a arăta și pentru a explica cititorilor ce s-a întâmplat în trecut și, din  ce cauza Madoc și Fallon au mutat departe unul de altul, fără a fi nevoie să povestească în detaliu, ceea ce face totul mult mai real și tangibil. Acest roman dezvoltă o poveste construită pe un fir subțire și fragil care separa ura de dragoste,  în care tinerii protagoniști împletesc o relație conflictuală și contradictorie între furie și dorință, atracție și frustrare, suferință și pasiune.
Acesta este un roman New Adult Romance cu scene de dragoste și limbaj explicit. În romanul lui Penelope Douglas nu  există vulgaritate și nici excese. Autorul însă prezintă cu mult realism realitatea unor adolescenți care sunt pe cale de a se maturiza,punând accent pe neliniștile, îndoielile, temerile, traumele trăite,  prin abordarea unor aspecte importante, cum ar fi hărțuirea, abuzul și descoperirea sexualității. Nu este nimic șocat, deoarece, Penelope Douglas arată o capacitate remarcabilă de analiză a situațiilor și emoțiilor.
Un astfel de realism presupune utilizarea unui anumit tip de limbaj și descrierea scenelor erotice: evitarea acestor aspecte ar fi mutilat povestea  și s-ar fi renunțat la o parte importantă prin aprofundarea maturizării psihologice  a protagoniștilor.
 Concluzia: "Rivalii" exprimă dorința de răzbunare din cauza trecutului, dar, această dorință are în spatele ei, dragostea adevărată. Poate că aceasta este cea mai mare și minunată răzbunare:  să îți găsești sufletul pereche și să nu îți fie frică să te exprimi pe deplin și să îți declari sentimentele, în ciuda barierelor, normelor și prejudecățile impuse de societate, să nu îți fie teamă să te arăți , "gol" în fața celeilalte persoane.

duminică, 10 ianuarie 2016

Viermele De Mătase - Robert Galbraith






An aparitie: 2014
Categoria: Literatura Universala
Editura: TREI
Nr. pagini: 640

Robert Galbraith este pseudonimul folosit de "mama" lui Harry Potter: JK Rowling pentru a scrie despre aventurile detectivului Cormoran Strike un fost soldat, un veteran din Afganistan, care se întoarce în țara lui cu un picior mai puțin. Mi-a plăcut debutul lui Rowling în lumea romanelor thriler cu "Chemare Cucului", și, prin urmare, am fost încântată de o noua aventura alături de Strike şi Robin 
La opt luni după soluționarea cauzului Lula Landry, Cormoran Strike este unul dintre cei mai faimoşi anchetatori  privaţi din   Londra. El a umilit poliția capturând asasinul celebrului model ceea ce i-a adus nu numai succes, dar, de asemenea, mulţi clienti.  Și, astfel, într-o zi de toamnă rece în biroul lui vine doamna Quine, soția lui Owen, un scriitor excentric, care are obiceiul de a dispărea adesea, dar de data aceasta soția lui este îngrijorată, deoarece nu a lipsit niciodată atât de multe zile. El a scris o carte pe care nimeni nu vrea să o publice, Bombyx mori (viermele mătase, desigur) plin de portrete vitriolice  ale unor persoane reale din viață lui  Owen, cum ar fi editorul său, agentul său literar, alți scriitori și chiar soția sa, toţi descrişi într-o formă extrem de otrăvitoare.Acest lucru pune în criză lumea editorială, deoarece în cazul în care ar fi publicat, romanul ar distruge multe vieți. Și când Quine este găsit mort, ucis cu brutalitate în circumstanțe bizare, Strike este într-o cursă contra conometru pentru a înțelege motivul criminalului  nemilos. Este clar că cineva este dispus să facă orice pentru a preveni răspândirea cărţii.
Aici începe adevărata poveste. Cine este criminalul? Soția lui obosită să tot fie  abandonată, aşa cum  poliția crede? Cineva care nu-i plăcea să fie tachinat in carte? Iubita dezamăgită? Femeia misterioasă care amenință viața detectivului  de fiecare dată când are ocazia? Cine poate spune? Va trebui să citiți cartea, desigur,  pentru că nu voi dezvălui finalul.
  JK Rowling,  a folosit încă o dată formula câștigătoare, deja cunoscută de noi, cititorii, pentru a ne oferi o nouă aventură cu detectivul Cormoran Strike și asistenta sa Robin Ellacott. Ea ne afundă  în intrigile din "Viermele de Mătase" cu pricepere, alături de personajele sale, și descoperim Angliei de-a lungul  capitolelor. Un stilou fermecator si convingator care știe să se joace cu personajele, descoperirile și alte intorsaturi pentru a  reţine  atenția cititorului până  la ultimele pagini. A fost o plăcere că mă las absorbită de această poveste scrisă cu  stiloul magic al autoarei.
"Viermele de mătase", a doua carte din ceea ce ar putea fi o serie de cel puțin șapte romane, este o parodie subtilă a lumii literare de la Londra pe care  autoarea o cunoaște bine : scriitori întâlniţi sunt narcisişti , editorii şi agenții megalomani fără scrupule. Printre cele mai interesante teme  pe care Rowling le aprofundează  mi s-a părut  obsesia de a fi publicat, un sentiment foarte comun,  care străbate atmosfera atât de agitată și grotească. O altă temă mereu prezentă este căutare surselor de inspirație: de fapt, se intampla ca un autor să folosească poveștile oamenilor pe care el  îi  întâlnește în viața de zi cu zi ca material pentru lucrările sale. În această situaţie  este firesc să ne întrebăm în ce măsură este corect şi moral  "să facă  public" secretele altora.
  În opinia mea, una dintre cele mai mari realizări ale acestui roman sunt personajele. Începând cu eroii noștri. Strike este fiul nelegitim al unui star rock cu care nu are contact, veteran rănit în Afganistan. Stiam deja ca Strike este un personaj inteligent si oarecum nesăbuit, dar am descoperit, de asemenea, un pic mai mult din partea lui sensibilă, vulnerabilitatea  sa  şi  punctele slabe, simțindu-mă  mai  apropiată de el. De asemenea, am  aflat  mai multe despre trecutul lui, prietenii lui și am  descoperit  un bărbat profund, plăcut. Am descoperit, de asemenea un pic mai bine  pe Robin, mâna  dreaptă a lui Strike . Prinsă între pasiunea pentru munca sa și dragostea ei pentru Mattew, găsim o Robin hotărâtă să își facă auzită vocea, o femeie puternică și curajoasă, disperată să ajute la rezolvarea acestei anchete. Din nou un personaj duios, sincer și uman.
Faptul că acțiunea are loc la Londra este, de asemenea una dintre cele mai mari forţe ale acestei cărți. Strike și Robin sunt în mod constant în mișcare în capitala engleză, fie pe jos sau cu metroul, și descrierile  orașului sunt foarte realiste.
"Viermele de mătase" este un roman mult mai complex decât predecesorul său, de această dată suspecții sunt numeroşi și investigațiile sunt intercalate cu un număr mare de amănunte din  viața privată a protagoniștilor. Una dintre cele mai bune părți ale complotului este momentul final când  Strike dezvăluie în cele din urmă ucigașul și explică motivul din spatele acțiunii şi determină cititorul  să se întrebe cum de el nu s-a  gândit la asta.  Singurul element negativ  cred că este comparația prea îndrăzneaţă cu   Poirot, când  adună toţi suspecți într-o cameră pentru a descoperi vinovatul.
Aș dori, în cele din urmă, să împărtășesc cu voi două aspecte inerente în roman. Titlul, "Viermele de mătase," este o metaforă a scriitorului și agonia prin care trece pentru a creea , deoarece acestea poate obține ceva prețios. In natura Bombyx Mori este o specie de fluture ale cărui larve, cunoscute sub numele de viermi de mătase, sunt  utilizate în producția de mătase. Fermierii ucid nimfele prin imersarea lor în apă clocotită, aceasta permitând ca aţa să se deșire. Agonia este un mijloc de a realiza "ceva prețios".
Cel de al doilea aspect este reflecția mea inerentă privind coperţile celor două romane despre Cormoran: până acum am văzut un om singur pe străzile  Londrei. Sper că în al treilea roman din serie,Cormoran Strike nu mai este singur, ci alături de Robin.


Alte  recenzii care te-ar putea interesa:

duminică, 3 ianuarie 2016

Fântâna Înălţării - Brandon Sanderson





An aparitie: 2015
Autor: Brandon Sanderson
Categoria: Literatura Universala
Editura: TREI
Nr. pagini: 864


“Ultimul imperiu” a fost una dintre cele mai bune surprize literare pentru mine anul trecut, și dorinţa de a  citi al doilea volum al seriei a fost imensă. Imediat ce am intrat în posesia  celui de al doilea volum,”Fântâna Înălţării”,  am devorat cartea și pot să spun că această trilogie este deja una din seriile mele  preferate , iar Brandon Sanderson este unul dintre cei mai buni scriitori al genului fantasy de astăzi.
După încheierea șocantă a primului volum, cu căderea Ultimului Imperiu și moartea lui Kelsier, nu știam la ce să mă aștept de la  “Fântâna Înăltării”. Când  am început lectura trilogiei, mi-am imaginat că lupta dusă pentru a  răsturna  pe Lordul Legiuitor  va dura mult, întinzându-se  în toate cele trei cărți. Dar Brandon Sanderson a avut un alt plan în minte. Toate acestea au fost rezolvate în primul volum, nelăsând cititorului nici o idee despre ce se va întâmpla.
Această carte începe la un an după evenimentele din Ultimul Imperiu, care au avut un impact nu numai asupra vieții personajelor, dar și a lumii în care locuiesc. Într-un moment  în care oamenii din Luthadel luptă pentru a supraviețui schimbărilor, într-un moment când Elend este  noul guvernator al orașului și Imperiului, cineva va încerca să fure puterea. Trei armate asediază Luthadelul, așteptând momentul potrivit pentru a ataca. Eroii noștri, au crezut că au rezolvat  partea cea mai grea,  dar vor  fi  puşi în faţa unei realităţi brutale: în cazul în care nu găsesc o soluție rapidă, țara va trece în mâinile unui alt tiran.
Ce m-a uimit la această carte genială? Profunzimea sa. Acest roman este mare, dar nici o singură pagină nu este inutilă. Narațiunea este inteligent construită și fiecare scenă are importanța sa. Autorul are nevoie de timp pentru a dezvolta lumea lui, să-i ofere o autenticitate care reușeste să ne convingă și să ne încânte. Nu este necesar să ai o imaginație vie pentru a îţi imagina lumea întunecată portretizată în "Fântâna Înălţării": instabilitatea  din cauza schimbarii , ceața ameniţătoare, cenușa murdară  care acoperă totul și orașul Luthadel cu clădirile sale cele mai impresionante, muncitorii skaa săraci şi îmbracămintea somptuoasa a nobililor ... totul este animat, totul prinde viață în fața ochilor noștri.
 Mi-a placut să văd că în ciuda indepărtării Lordului Legiuitor de la putere, nu este totul roz frumos. Situația descrisă de autor este foarte realistă din acest punct de vedere și multe personaje pun sub semnul întrebării validitatea distrugerii Ultimului Imperiu pentru care au muncit din greu în primul volum ... Am zâmbit văzând  că Elend se luptă pentru supușii săi prin încercarea sa de a crea un guvern democratic în  Luthadel, rămânând  fidel principiilor sale, chiar dacă aceasta înseamnă înfrângerea  sa.
Autorul nu ezită să recurgă la dialoguri lungi pentru a ne permite să înțelegem mai bine personajele și relațiile lor. Sanderson  are nevoie de timp pentru a ne dezvălui profunzimea personalității lor bogate și complexe. Cine sunt ei? Acest aspect îl  descoperim  prin  acțiunilor lor, gândurile și cuvintele lor. Întunericul este adesea temperat de speranță, răutatea de înțelepciune, violența cu tandrețea și ura cu iubirea. Personajele îşi pun sub semnul întrebării  acţiunile, ele sunt foarte umane , uimitoare, pline de substanță, cum ar fi Kandra Oreseus care poate lua locul  oricui  după ce i-a mâncat oasele, cred că este. unul dintre personajele care au cel mai mare potential; Sazed, un gardian care păstrează toate cunoștințele lumii; Tindwyl, un al păstrator terrisian care îl învaţă pe Elend să se comporte ca un rege.
În acest volum, Vin m-a captivat mai mult decât în  prima carte, deoarece Sanderson arată, prin acest caracter, că trebuie să ne bazăm mai mult pe sentimentele noastre. Am apreciat faptul că autorul alege să aprofundeze sentimentele eroinei lui. Pentru prima dată (sau aproape), ea nu știe ce să facă și ezită. Aceasta oferă o dimensiune foarte realistă poveştii lor de dragoste - dragostea nu este o certitudine, contrar a ceea ce s-ar putea să credem.
Trebuie să recunosc că mi-a plăcut un pic mai mult de  Elend în  această carte. El a câștigat foarte multă  încredere în sine și a devenit un rege demn de numele său și orașul Luthadel.
Un personaj care m-a impresionat a fost Boare. Mi-a plăcut că autorul l-a adus în  "lumina reflectoarelor" pentru o vreme. El a devenit unul dintre personajele mele preferate, pentru aceleași motive care-mi place atât de Vin - este o persoană arogantă, dar in adancul sufletului are o inimă bună. Și chiar și atunci când crede  că este un laș continuă să ajute oamenii. De asemenea, puteți vedea că el este mai mult pentru cei din jurul tău decât cel care le stimulează moralul.
 Toate celelalte personaje : Ham, cu discuțiile lui filozofice; Ciomege, care în cele din urmă a arătat mai mult  din ceea ce a simțit cu adevărat; Dockson, care, în ciuda urii lui faţă de nobili a continuat să lupte pentru visul Kelsier; Marsh, care devine un Inchizitor fără suflet; Zane,care  s-ar părea că  nu este nebun (și probabil, nu a murit - la urma urmei, a avut un piron în piept). Aceştia toţi sunt personaje unice si fascinante. Prin Kelsier, autorul,  a influențat povestea, chiar și după moartea lui , nu numai din cauza Bisericii  Supravieţuitorului, dar mai ales  din cauza modului în care au fost marcaţi  prietenii lui. În inimile și mințile tuturor, Spravieţuitorul de la Hathsin rămâne motorul trupei.  (Știu, e minunat, nu?)
Un alt aspect al acestui al doilea volum  care pe mine m-a  fermecat: Allomancia. Învățăm mult mai mult în acest volum despre acest sistem de magie, dar, de asemenea, descoperim toate subtilitățile sale, numeroasele sale utilizări posibile, precum și mai multe trucuri care o fac o artă completă și incredibil de eficientă. Sistemul de magie creat de Sanderson - pentru Alomancia - este diferit de ceea ce vedem de obicei în cărțile de fantezie, în special pentru că este original si inovativ. Cei alomanţi îşi trag puterile lor din  metale pe care le înghit, și fiecare metal reprezintă  un tip de abilitate. Există alomanţi - oameni care pot folosi doar un metal - și Născuţi din Ceaţă, cei care pot folosi toate metalele acceptate de Alomancia.
Un ultim punct pozitiv  pe care l-am remarcat la această saga este faptul că nu se încadrează în cele mai multe clișee  ale genului. În primul volum, legăturile de rudenie  ale lui Vin au fost destul de misterioase, iar autorul putea să se joace cu noi cum ar fi dorit (ea putea fi copilul unui  Inchizitor sau chiar al Lordului Legiuitor, tată pe care ea ar fi dorit să îl omoare pentru a se răzbuna  sau de a se ralia la cauza lor), dar nu. Lordul Legiuitor  moare în Ultimul  Imperiul și Vin  nu a avut nici măcar posibilitatea de a avea o singură conversație privată cu el. Am găsit idea  răcoritoare. Adevărat, este obositor ,pentru mine, să văd cum eroii sunt copii adversarilor înverșunaţi cu care luptă ( ceva de genul ,"Ely, eu sunt tatăl tău).
Mai mult decât atât, Vin nu este o mare frumusete. Ştim despre ea că este subțire, are părul negru și știm că este de înălţime medie. Autorul nu a făcut mare lucru aspectului său fizic, și am apreciat foarte mult. Destul că  aceste eroine frumoase,  care seamănă cu  prinţesele din basme! Vreau eroine ca noi!
În mod similar, Kelsier (mentorul și figura cheie în orice roman fantasy) a murit în primul volum, ceea ce este surprinzător. El, liderul bandei, moare? Și mai presus de toate, să moară atât de devreme? Mi-aş fi așteptat să renască în Fîntâna Înălţării, dar nu!
Sfârșitul acestui al doilea volum m-a ţinut cu  sufletul la gură și a fost  complet neașteptat. Sanderson inversează toate principiile. Mi-a plăcut pentru că prevestește un final cu multe perspective și schimba total soarta unui personaj.
   Pe scurt: Acest al doilea volum este un volum excelent cu un complot dens și complex, personaje duioase și idei profunde și originale. O poveste foarte convingatoare, plină de acțiune, mistere și multe surprize.


 Alte  recenzii care te-ar putea interesa: