Wild Cards - George R.R. Martin

An aparitie: 2017

Autor: George R.R. Martin

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Nautilus

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 664

     O specie extraterestră decide să testeze o nouă armă biologică pe Pământ. Un criminal sechestrează arma și încearcă să o folosească pentru a șantaja orașul New York. Un erou din cel de-al doilea război mondial încearcă să-l oprească. Și, pe 15 septembrie 1946, lumea este schimbată pentru totdeauna când virusul Wild Cards este eliberat în centrul Manhattanului.

90% dintre persoanele infectate cu virusul extraterestru mor imediat. 9% dezvoltă deformări sau anomalii, devenind cunoscute sub numele de  jokeri. Și 1% dintre cei infectați dezvoltă superputeri demne de eroi de benzi desenate. Așa se nasc așii. Cartea oferă o istorie alternativă a secolului al XX lea, când guvernul Statelor Unite încearcă să folosească așii pentru propriile lor scopuri și apoi într-o frenezie paranoică, se întoarce împotriva lor, înainte de a recunoaște în cele din urmă valoarea acestor oameni. Dar pentru jokeri, forțați să trăiască într-un ghetou din Manhattan, calea lor spre recunoaștere și respect va fi mult mai dificilă.

Ei bine, prologul cărții ne introduce într-o lume fantastică, care va face foarte interesat restul cărții, tocmai pentru că  avem un complot promițător, iar prologul ne oferă o scurtă introducere în poveste și unele personaje de bază, cum ar fi Dr. Tachyon. Cu toate acestea, cartea nu corespunde așteptărilor. A fost o carte minunată, da, dar nu capodopera pe care am așteptat-o. În primul rând, trebuie să înțelegeți că această carte nu este scrisă de George RR Martin, ci editată de el. Cartea a fost scrisă de mai mult de 15 autori diferiți, inclusiv de micul nostru prieten Martin. 

În general, o carte are un stil unic, atunci când este scrisă de un singur scriitor. Dar, după cum știm cu toții, antologia ''Wild cards '' nu sunt scrisă de un singur autor. Prin urmare, nu are stil propriu. Prin lipsa unui stil propriu apare un fenomen numit inconsistență: Într-o povestire acțiunea se poate derula foarte repede, succesiunea zilelor și a lunilor trec intr-un  singur paragraf. Următoarea povestire poate avea acțiunea setată într-o singură noapte. Acest lucru este negativ, deoarece nu știu ce mă așteaptă când întorc pagina.

Unele povesti au fost fenomenale și m-au făcut să mă îndrăgostesc de personaje și să-mi pese de destinele lor. Alții erau puțin confuzi sau disociați, ca și cum nu se potriveau bine cu restul povestirii. Autorii susțin ideea că istoria ființelor umane se va schimba puțin odată cu existența unor monștri sau super-eroi.

În cele din urmă, o scurtă concluzie pentru a rezuma gândurile mele. Cartea este mai mult sau mai puțin interesantă, dar merită să o cumpărați. Spun asta pentru că are părți plictisitoare și obositoare, dar și părți interesante și epice. Este o carte bipolară, iar bipolaritatea are întotdeauna fracțiunea pozitivă.  Tocmai această fracțiune pozitivă  o face o carte suficient de interesantă pentru ca eu să vă prezint impresiile mele.

Aspecte pozitive:

Ø    Este un roman  pe care îl recomand cititorilor care au crescut înconjurați de super eroi și cărți de benzi desenate. În cele peste 600 de pagini vom întâlni multe dintre figurile clasice ale acestei lumi, situate într-un mediu plin de imaginație și originalitate, în care istoria și fantezia sunt amestecate în părți egale.

Ø    Ritm constant: deși este o antologie formata din povestiri care aparțin mai multor autori, toți autorii reușesc să mențină acelasi ritm narativ. Agil și dinamic, antologia  nu are părți lente sau galopante. Totul este menținut la o viteză constantă, care nici nu plictisește, dar nici nu obosește cititorul.

Aspecte negative:

Ø    Nu vă așteptați la prea multe: deși pe copertă apare numele lui George R. R. Martin, autorul celebrei serii ''Cântec de Gheaţă şi Foc '', romanul nu are nimic de a face cu saga fantastică care a captivat milioane de cititori. ''Wild Cards'' nu dispune de un complot complex și de multitudinea de personaje specifice seriei și nu reușește să dezvolte ideea principală a antologiei. Singura legătură care poate fi găsită între cele două este ușurința cu care George RR Martin continuă să renunțe la anumite personaje, chiar dacă sunt protagoniștii.

Ø    Povești separate: cel mai grav defect pe care il are antologia ''Wild Card'' este probabil cel mai evident. Fiecare povestire este scrisă de un autor diferit, cu intrigi independente care nu au nimic de a face una cu alta. Această diversitate înseamnă că povestirile nu sunt la fel de atractive și nu toate se vor potrivi cu preferințele noastre literare.

Ø    Lipsa evoluției: parțial din cauza caracterului fragmentat al complotului, personajele antologiei nu evoluează. 

Mulțumesc  EDITURII  NEMIRA  pentru ocazia oferită de a citi și  prezenta impresiile mele despre  această carte!