miercuri, 24 iulie 2013

“Britannia Road 22″ – Amanda Hodgkinson





 Sinops : Britannia Road 22, povestea unei familii poloneze destrămate de război, este ca o fotografie alb-negru de un romantism sofisticat. Janusz îşi părăseşte tânăra soţie, pe Silvana, şi pe fiul lor, Aurek, ca să lupte în Cel de-al Doilea Război Mondial. După şase ani, cei doi se reîntâlnesc la Londra: Janusz e pe cale să devină un gentleman englez respectabil, pe când Silvana şi copilul par doi sălbatici legaţi printr-un ombilic invizibil. Pe fundal se profilează o veche idilă furtunoasă, un contrabandist italian şi multe compromisuri făcute pentru supravieţuire…

 “Silvana începuse să înţeleagă cum funcţiona pădurea. Era ca o busolă. Păienjenii îşi ţeseau pânzele cu faţa spre sud. Vârfurile pinilor se înclinau spre est. Veveriţele îşi făceau cuibul în scorburile care se deschideau spre vest. Ciocănitorile aveau cuiburi cu intrarea spre nord. Pădurea era ca o hartă, dacă învăţai s-o citeşti. Ea şi băiatul făceau acum parte din ea. Intr-o dimineaţă, devreme, când se îmbrăcaseră şi căutau un loc nou în care să-şi aşeze tabăra, au ieşit din întâmplare din pădure şi au dat de o şosea. Aurek a adulmecat aerul şi a făcut un pas înapoi. Era un drum lung şi drept, care dispărea la orizont ca un V întors. în direcţia opusă, dispărea într-o vale, din care se ridicau copaci.Silvana a simţit suprafaţa tare a şoselei sub ghete. Şi-a închis nasturii hainei şi a dat cu piciorul în pietre şi Aurek a făcut la fel, ridicând un pumn de pietriş şi aruncându-1 în aer. Apoi au auzit un huruit prăfuit, care creştea în intensitate. Stând cu Aurek în mijlocul drumului, cu spatele la soare, au aşteptat să vadă de unde venea zgomotul.
Un şir de tancuri şi de camioane de armată verzi s-a ivit, ridicându-se din vale. Pe primul camion flutura un steag. Silvana 1-a recunoscut. Era steagul britanic.
— Aurek, uite! a exclamat, încercând să-şi potrivească baticul şi trăgându-1 pe băiat lângă ea. Uite!”

     Gândurile mele :   Titlul, Britannia Road 22 semnifică o destinație idilica. Ea evocă imagini bucolice, vile englezeşti cu grădini în floare și ceai după-amiaza.Cunoscând  ca  reala povestea refugiaților polonezi în Anglia, la sfârșitul celui de al doilea lea război mondial , am ezitat să citesc  această carte , știind că va fi cu siguranță dureroasă.
              Britannia Road 22 este o cronică despre daunele  care pot fi cauzate de  război  in afara  de suferință fizică. Protagoniștii au reușit să supraviețuiască, dar sunt oameni care vor cu disperare ceva ce nu pot avea. Sunt uniți de dorința de a găsi pe  cei morți printre cei vii. Ceva a murit în interiorul  lor și  sunt blocati într-un spațiu unde retrăiasc chinurile lor din trecut. Deși e greu să fii de acord cu unele reacțiile ale  lor, cititorul nu poate decât să spere că această familie va ajunge sa isi  găseasca în cele din urmă fericirea. Este o poveste sfâșietoare despre  durere si vinovăție,  o poveste scrisă cu sensibilitate si eleganţă.
     Mi-a plăcut cartea foarte mult.Amanda Hodgkinson a scris un roman remarcabil. Citind  ultima pagină, am realizat că am devenit mai mult decât un cititor. Am devenit un personaj, cufundat cu totul în povestea lui Janusz, Silvana și Aurek. Personajele sunt bine dezvoltate și credibile. Mi-a placut descrierea Angliei  în anii '50 și amintirile intercalate  ale lui Janusz și Silvanei. Pas cu pas, vom retrăi războiul , frica și greutățile  prin care au trecut .In paralel vom vedea o încercare de a reconstrui relația lor . Cred că având  o perspectiva asupra vocile lor interioare, am devenit intim familiarizată cu ei, am avut mai multă empatie pentru ei. Toate personajele m-au atins cu temerile, greșelile, minciunile lor, dar și speranțele lor. Aceasta este o lecție bună despre  viață și iubire, deoarece putem spune ca atata timp cât ne păstram  speranță , nu este totul pierdut . Paginile sunt pline de tensiune și teamă, dar mai ales de durere.
   Silvana mi-a  captat  atentia de la început până la sfârșit. Am avut întotdeauna o predilecție pentru personajele care mă  fac să trec printr-o gama de  sentimente. Aș sublinia dragostea maternă care este descrisă în carte. Este o relație care evidențiază nu numai dependența de copil a  mamei , ci și invers  .

“Baiatul  era totul pentru ea. Micut si neastamparat, avea ceva din nervozitatea unei salbaticiuni scoase din ascunzatoare.Inimile intunecate ale celor pierduti, ale celor regasiti si ale celor niciodata uitati traiau, in trupul acestui copil, in ochii lui vioi.Il iubea cu aceiasi forta neiertatoare care face padurile sa creasca din adancul pamantului, dar tot se temea ca nu era de-ajuns pentru a-l tine langa ea.”
         
        Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cărții a fost reacția  lui Aurek fata  de alți copii, școală, tatăl său.Ea demonstrează capacitatea de adaptare a copiilor la fel de mult cum arată cât de mult adulții se luptă să accepte aceleași schimbari.
        Simbolismul este  un  element puternic în această carte . Un exemplu este cerul. "cerul e gri ca o guma de mestecat." (Pagina 18) Părul Silvanei este carunt,  gri. Janusz de multe ori se uită la  cer, dar  acesta este gri. Griul  definește tristețe, ceva uzat, deprimant, trist, lipsa de viață sau speranță.
       Concluzia :   Ceea ce face această carte atât de speciala este faptul că nu este "doar" o carte despre război, ci descrie cu precizie consecințele războiului. Ce se întâmplă cu oameni care supravietuiesc  unor astfel de orori? Exista viitor fara trecut? Finalul nu dezamageste.

6 comentarii:

  1. Mi-a placut postul, am sa tin minte cartea :).
    Imi tot propun sa citesc povesti mai vesele, dar de fapt, experientele astea triste care iti dau trairi ma atrag...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te inteleg, si mie imi place sa diversific, sa nu citesc una dupa alta carti intr-un stil asemanator.Dupa aceasta carte am citit Eu si Marley de John Groban, o carte vesela.

      Ștergere
  2. frumos..imi place recenzia ta..cu siguranta aceasta carte are ceva special in ea. Mi-ar placea sa o citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa ai oportunitatea sa o citesti, cred eu ca iti va placea.

      Ștergere
  3. Îmi place recenzia ta, și citind-o mă gândesc să o revizuiesc pe a mea, că și eu am citit cartea de curând și urmează să postez recenzia.
    Însă mie nu mi-a plăcut foarte tare cartea, dar am înțeles un lucru, comunicarea e esențială! Și singurul lucru care mi-a plăcut cât de cât a fost relația frumoasă care se înfiripă, greu într-adevăr, între tată și fiu.
    Chiar dacă mie nu mi-a plăcut, e o dramă bine scrisă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E una din cartile mele preferate de la All .

      Ștergere