Un fiu - Alejandro Palomas (prezentare de carte)

Colecționarul de obiecte pierdute - Ruth Hogan

An aparitie: 2019

Autor: Ruth Hogan

Categoria: Literatura Universala

Editie: Cartonata

Editura: RAO

Nr. pagini: 272

 Nu știu despre voi, dragi cititori, dar eu nu m-am atașat niciodată de lucrurile pe care le-am găsit, și nici nu m-am gândit prea mult la ele. 

În "Colecționarul de obiecte pierdute", Ruth Hogan, ne arată că fiecare obiect găsit întâmplător ascunde un secret și se întâmplă să conecteze oamenii. Te-ai  întrebat vreodată cine a pierdut obiectul pe care l-ai găsit? Este acest obiect doar o descoperire obișnuită, inutilă sau poate o comoară valoroasă pe care cineva o caută în continuare?

„Știu că probabil majoritatea obiectelor nu au valoare și nimeni nu le mai vrea înapoi. Dar dacă poți face măcar o persoană fericită, poți repara o inimă frântă înapoindu-i ce a pierdut, atunci va fi meritat tot efortul.”

"Colecționarul de obiecte pierdute" este un roman despre evenimente remarcabile care schimbă viața oamenilor. Scriitorul Anthony Peardew, după moartea soției sale iubite, începe să colecteze și să catalogheze obiecte pierdute de alții. Simțind că are din ce în ce mai puțin timp, îi transmite prin testament asistentei sale de încredere Laura, o colecție ciudată împreună cu o sarcină specială - femeia urmează să ofere obiectele găsite de el proprietarilor. Nimeni nu se gândește la ce avalanșă de evenimente neprevăzute va declanșa ultima dorință a Colecționarului de lucruri pierdute.

„Rafturi și sertare, rafturi și sertare, rafturi și sertare trei pereți complet acoperiți. Perdelele de dantelă de la perdelele franțuzești fluturau sus-jos în același ritm cu aerul de seara care părea că respiră ușor prin deschizătura cadrului. Chiar și în semiîntuneric, Laura putea vedea că fiecare raft era înțesat și, fără să se uite, știa că fiecare sertar era plin. Era acolo o muncă de o viață.

Se plimbă prin camera privind uimită lucrurile din ea. Deci acesta era regatul secret al lui Anthony: o colecție de obiecte abandonate și rătăcite, etichetate și iubite cu meticulozitate. Laura își dădu seama că acestea erau mai mult decât simple lucruri, mult mai mult decât obiecte alese la întâmplare, aranjate pe rafturi pentru decor. Erau importante. Contau cu adevărat. ”

Înainte de a începe să citești, „fă-ți un ceai delicios”. Romanul te va învălui în căldură, te va încălzi și te vei dizolva în aroma poveștilor obiectelor neobișnuite. Cartea este frumoasă, extrem de pozitivă, emoționantă și destul de originală.

Povestea are loc mai ales în vila Padua, un loc plin de mirosul trandafirilor, o oază de liniște pentru Laura. După cum se menționează în descriere, femeia primește o sarcină aparent imposibilă. Cum găsești proprietarul unui elastic pentru păr verde sau al unui buton de haină albastră? Sau al unei urne improvizate care conține cenușă umană? Aceste exemple sunt doar o parte din provocare. Înconjurată de prieteni - Freddy și Sunshine, își asumă această sarcină dificilă. 

Povestea contemporană se împletește cu povestea tânărului editor Bomber și a prietenei sale Eunice. Ceea ce leagă aceste două fire, desigur, nu vă voi dezvălui, dar aceasta este o combinație destul de originală, așa că vă încurajez să descoperiți singuri. 

În "Colecționarul de obiecte pierdute" personajele principale nu sunt oamenii. Acestea sunt obiectele pierdute care aparent sunt lipsite de orice valoare și ascund diverse povești. Uneori amintiri vesele din copilărie, alteori dureroase, amintind de pierderea unei persoane dragi. După ce ați citit, cu siguranță veți privi diferit „gunoiul” din stradă. Această carte este magică - la fel cum viața poate fi magică.

Deși Hogan a ajuns cunoscută în literatura pentru tema obiectelor pierdute, ea a creat o poveste originală, caldă despre prietenie, o iubire mai puternică decât moartea și ne arată că nu numai obiectele, ci și oameni doresc să se regăsească. Și toate acestea sunt aromate cu o atingere de magie (un vârf de realism magic) și umorul care va face apel la toată lumea.

Chiar m-am distrat cu povestea surorii lui Bomber și cu plagiatul incredibil pe care l-a proclamat de-a lungul anilor. Trebuie să spun că autorul a arătat o imaginație considerabilă și un simț al umorului foarte dezvoltat, inventând modalități de transformare a operelor literare clasice.

Concluzia: "Colecționarul de obiecte pierdute" este o carte care miroase a trandafiri. O carte despre iubire și forța prieteniei, care ne arată că lucrurile mici au uneori un impact uriaș asupra vieții noastre, iar coincidențele aduc speranță și o a doua șansă. Am citit cartea rapid și cu mare plăcere. Am fost surprinsă de magia abia perceptibilă .

Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici

Copilul care a gasit soarele noaptea - Luca Di Fulvio

Dorința - Helen Hardt

An apariție: 2019

Autor: Helen Hardt

Categoria: Literatura Universala

Colecție: Eroscop

Editura: TREI

Nr. pagini: 296

„Dorința” este povestea lui Talon și Jade. Ea a fost părăsită de logodnic la altar, el este fratele celei mai bune prietene a lui Jade. Umilită în față tuturor, tânăra merge la ferma prietenei sale pentru a își reveni. Aici îl cunoaște pe Talon, un bărbat închis, măcinat sufletește de trecut.

Mi-am început aventura cu această carte având o atitudine optimistă, dar la scurt timp după lectura primelor capitole, dorința să o citesc a dispărut. Dialoguri sărace (practic nu există), personaje slab conturate și cel mai important este că nu am simțit chimia dintre personaje. Am impresia că autoarea s-a concentrat prea mult pe sex. Probabil știți zicala „Ce-i prea mult, nu-i sănătos.”? Cam așa e și cu această carte. 

Personajele, oh ... Jade este proastă, infantilă și iritantă. Am înțeles că hormonii ei hotărăsc, dar ea a depășit toate limitele ... pentru că dacă o femeie, în ciuda faptului că tipul îi spune că s-a terminat, continuă să se culce cu el ... ei bine ... înseamnă că ea este fie nimfomană și nu este interesată de ce crede tipul despre ea sau are ceva cu capul. În cazul lui Jade, pariez pe ultima variantă. Nu i-am înțeles complet gândirea, iar când a început să intre într-o discuție cu alte personaje, ochii mi-au sângerat. O tânără de douăzeci și cinci de ani, viitoare avocat, și a arătat o lipsă completă de asertivitate și capacitatea de a gândi rațional.

 Nici Talon nu strălucește. Vulgar,crud și, de altfel, plictisitor. Nu mi-a plăcut comportamentul său inițial  față de Jade, pe care a tratat-o ca pe un gunoi care  putea fi folosit și aruncat.

O altă problemă este stilul autoarei, sau mai degrabă lipsa acestuia. Copiii de opt ani au o sintaxă mai bună decât Helen Hardt! Unele pasaje par absurde, iar conversațiile sexuale ale celor doi ...Autoarea a încercat să „transforme” această poveste erotică care navighează prin trecutul personajului principal în ceva mai profund, dar a făcut-o atât de prost încât, după primul fragment, știți ce s-a întâmplat și credeți-mă, nu mai doriți să știți nimic.

Pe scurt: această carte este atât de proastă încât este o pierdere de timp să o citești.  Vulgarisme care se găsesc pe fiecare pagină, scene de sex lipsite de orice ar trebui să conțină, o poveste care aspiră să fie erotică, dar care mie mi s-a părut vulgară.

Aceasta este prima și ultima mea întâlnire cu „opera” lui Helen Hardt, cu siguranță.

Regatul aripilor și al pieirii - Sarah J. Maas

An apariție: 2019

Autor: Sarah J. Maas

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 784

Nu este un secret pentru nimeni succesul pe care îl are seria  "Regatul trandafirilor și al spinilor" în rândul cititorilor. Capacitatea autoarei Sarah J. Maas de a crea universuri complet noi și magice nu mai surprinde pe nimeni. De asemenea, este cunoscută pentru protagoniștii puternici și hotărâți, personaje captivante, ce populează o lume plină de magie și emoții. 

Această serie este formată din trei volume:  În primul volum, „Regatul trandafirilor și al spinilor”  Feyre este marele star al cărții. Ea este singura susținătoare a familiei, de ea depinde tatăl ei și două surori nerecunoscătoare. Fata trebuie să vâneze în pădurile din apropiere pentru a avea ceva de pus în oală. În timpul uneia dintre aceste expediții ucide un lup care mai târziu se dovedește a fi Fae. Curând după aceea, o Bestie apare la ușa casei ei, dornică să se răzbune pentru moartea prietenului său. Ca  pedeapsă, o ia pe Feyre în Prythian pentru a-și petrece restul zilelor acolo.

Această serie, în cazul în care nu știți, a fost inspirată de basmul Frumoasa și Bestia , iar în prima carte acest element este bine expus, deoarece un personaj poartă o mască și trebuie eliberat de un blestem. 

După toate evenimentele din „Regatul trandafirilor și al spinilor” ne întoarcem să urmărim povestea lui Feyre în "Regatul Furiei și al ceții". Deși Feyre a reușit să se elibereze din ghearele Amaranthei, pe ea și pe toți de sub Munte, moare și este transformată în fey(zână). Feyre se întoarce în Regatul Primăverii și se străduiește să uite evenimentele de pe munte, dar nimic nu mai poate fi ca înainte. Tamlin, iubitul său, se teme atât de mult să nu o  piardă din nou, încât în ​​cele din urmă o închide în casa lui, ceea ce o face pe Feyre să înnebunească puțin câte puțin  în fiecare zi. Cel care o salvează este Rhysand, Marele Domn din Regatul Nopții.

Rhys este figura centrală a cărții. Legătura pe care a creat-o cu Feyre în prima carte a fost doar o scuză pentru prezența sa. Aici cunoaștem noi fațete ale acestui personaj. Marele Lord din Regatul Nopții este unul dintre cele mai puternice faire care au trăit vreodată și faima lui îl urmărește. Poveștile despre cruzimea sa sunt deja mituri în Prythian și a fost foarte distractiv să descopăr adevărurile și minciunile despre toate acestea.

"Regatul Furiei și al ceții" este o carte care merge dincolo de povestea sa principală și abordează subiecte cum ar fi relațiile abuzive, robia și chiar depresia, toate subtil integrate în poveste, astfel încât absorbția să fie o parte inerentă a lecturii.

În cel de-al treilea volum din seria "Regatul trandafirilor și al spinilor" norii negri se adună deasupra Prythian-ului. După uluitorul volum "Regatul ceții și al furiei", a venit timpul să luptăm.

 Războiul cu Hybernul devine un adevăr teribil și Feyre se întoarce în Regatul Primăverii pentru a conduce un joc distructiv. Brutalitatea, întunericul și frica se împletesc aici cu câteva momente de bucurie. Eroii își petrec fiecare moment liber, alături de cei dragi. Nimeni nu îndrăznește să viseze la un sfârșit fericit. Prythian este într-o poziție foarte periculoasă. Un pas separă poporul din Prythian de regele din Hybern. Două regate puternice, dar Hybernul are un mare avantaj de partea sa. Totul este posibil, totul poate fi pierdut.

"Regatul aripilor și a pieirii" este un roman  plin de intrigi, tactici de război, răsturnări neașteptate și monștri răciți, aliați neașteptați.

În această parte, relația dintre Rhys și Feyre se dezvoltă într-un mod minunat. Puțini in literatura fantasy au astfel de relatii sanatoase, bazate pe incredere reciproca si sprijin in orice situatie dificila. Am fost foarte recunoscătoare că Sarah J. Maas nu a creat un triunghi amoros între Rhys/Feyre/Tamlin, în timpul șederii fetei la curtea fostului iubit. 

Rhys este Domnul Perfect care mi-a câștigat inima din prima carte. Acest personaj este pur și simplu fenomenal, îmi place modul lui de a fi, întregul său și cred că dacă l-aș fi întâlnit în realitate, m-aș îndrăgosti de el, așa cum se spune "dragostea la prima vedere".

Mi-a plăcut, de asemenea, personalitatea lui Feyre, care se dezvoltă și formează aici. Ea își descoperă puterea care îi poate salva. Fata se schimbă de-a lungul acestor trei părți, crește și se maturizează. De la o fată înfricoșată și săracă, ea se transformă într-o războinică, care poate face orice pentru ai salva pe cei dragi.

În această a treia carte am avut șansa să explorăm mai mult relația lui Feyre cu surorile ei, deoarece acestea nu se mai pot întoarce în lumea oamenilor. Am simțit o mare empatie față de Elaine și Nesta. Până în această a treia carte, nu am constatat că surorile Archeron aveau multe în comun, dar acest volum a dovedit contrariu.

Sigur că veți fi, de asemenea, fericiți că, ca în a treia parte, aflăm mai multe despre Mor, Cassian, Azriel și Amren, care probabil a fost cel mai mare mister din cei patru. Cu toate acestea, aș dori să citesc povestiri scurte separate despre fiecare dintre ei, trecutul și viitorul lor, pentru că fiecare dintre aceste personaje este misterios și interesant.

Sarah J Maas scrie foarte bine Cu toate acestea, au fost și unele aspecte care mi-au plăcut mai puțin. Prima critică este legată de scenele sexuale care pentru mine, au fost cam multe. Nu trebuie să citesc cum Feyre simte că are cel mai bun orgasm de cinci ori la rând și ce face Rhys cu degetele lui. Știu ca astfel de scene sunt la modă, dar ce este prea mult strică. Pe de altă parte, mi-aș fi dorit o prezentare mai profundă a orașului Velaris. Este descris în două locuri diferite, destul de asemănător.

Velaris la începutul cărții:

"Mirosul  mării şi al citricelor, nu al sângelui şi al descompunerii. Copiii care râdeau fără oprire.  " (Pag. 152)

Și Velaris la sfârșitul cărții:

"Mirosul citricelor şi al mării şi al pâinii coapte tot mai umplea camerele. Iar la distanţă... copiii încă râdeau pe străzi. (Pag. 765) "

Da, ar trebui să clarificăm că Velaris este ca înainte. Dar este prea armonios. După aproape 800 de pagini de pregătire a războiului și războiul în sine, orașul nu s-a schimbat deloc? Aș fi găsit consecințe de orice natură mai interesante.

În opinia mea, 200 de pagini mai puțin nu ar fi stricat povestea. Există multe scene care nu au neapărat sens sau sunt enervante.Exemplu: Rhys moare și revine la viață două pagini mai târziu. Ce ar trebui să fie asta? Nu am plâns pentru că știam că Sarah J Maas îl va aduce înapoi oricum, dar după doar două pagini? 

Pe scurt:  Reuniunea cu personaje iubite care m-au adus înapoi la lumea fantastică a lui Sarah J. Maas a fost umbrita de faptul că povestea, deocamdată, se termină. Oricine nu a citit cartea sau seria de cărți ar trebui să facă acest lucru cu siguranță. Este o serie minunată, pentru cei care iubesc fantezia.
Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici.

Podul de lut - Markus Zusak

An aparitie: 2019

Autor: Markus Zusak

Categoria: Literatura Universala

Editura: RAO

Nr. pagini: 562

Cum punem bazele încrederii reciproce? Familia ar trebui să fie fundamentul existenței noastre? Cum să te regăsești în haosul de zi cu zi? Cum să treci peste trauma cauzată de pierderea unei persoane dragi?

"Podul de lut" este povestea a cinci frați Dunbar: Matthew, Rory, Henry Clay și Tommy. Naratorul povestirii este Matthew, cel mai mai mare dintre frații Dunbar. Acțiunea are loc în suburbiile orașului Sydney, iar centrul lumii pentru cei cinci băieți este casa familiei Dunbar. Din păcate – familia este  incompletă. Pentru că îi lipsește o mamă numită Penelope și, de asemenea, tatăl Michael. Femeia a murit în urmă cu mai mulți ani din cauza bolii, în timp ce bărbatul pe care frații îl numesc Ucigașul, de fapt, și-a abandonat copiii. Într-o zi, spre surprinderea copiilor, tatăl se întoarce și le cere ajutorul pentru a construi un pod. Clay este singurul care acceptă propunerea. Apropierea dintre cei doi este punctul de plecare pentru reconcilierea familiei, distrusă de la moartea mamei, Penelope. 

"Încerc să-mi imaginez ce va face acest pod, dar în cele din urmă nu are nici o importanță.

Sunt sigur de un singur lucru: acest pod va fi făcut de tine "

Mărturisesc că mi-a luat timp să mă cufund în poveste și cred că problema a fost narațiunea care este un pic ciudată și confuză, deoarece cititorul este constant aruncat în scene fără prea mult context, la început. Trecutul, prezentul, visele, durerile, speranțele și temerile fraților vor fi prezentate de acest narator cald, sarcastic, dar în același timp supărat, care va însoți treptat personaje realiste, imperfecte, ironice și curajoase ce prind viață între paginile acestei cărți.

Cu toate acestea,"Podul de lut ", este povestea lui Clay, un băiat taciturn, dar în același timp foarte expresiv, singurul dintre frații Dunbar, care a acceptat să-l ajute pe tatăl reapărut în viața lor după ani de zile, pentru a construi un pod distrus de inundațiile unui râu.

Podul va deveni astfel pentru Clay metafora vieții sale, o ancoră de salvare, dar în același timp o pedeapsă care urmează să expire ... o îndepărtare de trecut, dar și o deschidere către viitor.

Durerea, oboseala și bucuria vor deveni o constantă pentru acest băiat, singurul dintre cei cinci frați care a fost mereu conștient de întreaga poveste și de ce tatăl său, într-o noapte a dispărut, lăsându-i singuri să se confrunte cu viața.

Mi-a plăcut accentul pus pe Clay, dar recunosc că mi-ar fi plăcut să am mai multe informații despre frații lui, care au o personalitate puternică. Complotul se dezvoltă în funcție de schimbările în timp continuu și de flashback-uri.  Puțin câte puțin, autorul ne introduce într-o lume a secretelor care trebuie descoperite, a emoțiilor, a pierderilor și a înșelăciunii. Ne face să reflectăm, să regândim anumite lucruri legate de natura umană. Vorbește despre vieți dificile, despre evadări, întâlniri și noi oportunități. Despre abandon, tristețe și neajutorare.

 Un roman în care emoțiile au prioritate față de orice alt aspect, prezentând cititorului reflectii asupra naturii umane, despre relațiile personale, despre dragostea frățească.

Concluzia:  În ansamblu, o poveste bună a cărei potențial nu a fost exploatat pe deplin. Jumătate din pagini ar fi fost de ajuns în opinia mea.

Romanul a apărut la editura Rao și îl găsiți aici.

Podul de lut - Markus Zusak ( prezentare de carte)