"Înțelepciunea nu o primim. Trebuie a o descoperi pentru noi înșine,
în urma unei călătorii pe care nimeni nu poate să o facă pentru noi. "
Marcel Proust
Se crede că înțelepciunea este ceva care se dobândește
pe parcursul vieții. Dar nu este întotdeauna așa. Ceea ce a afirmat Proust, în aforismul citat mai sus, corespunde unui
punct de vedere. Nojoud ar putea fi, de asemenea, identificată ca
"înțelept" și ar intra în categoria indicată de Proust, pentru că are
un punct de vedere, chiar și la 10 de ani, și a fost atât de hotărâtă să obțină
ceea ce a vrut, încât a mers până în
instanță , înțelegând că povestea ei ar putea ajuta alte fete...
“Sunt eu destul de puternică sa
continui sa merg inainte? Nu. Da. Poate. Imi spun mie însămi că e prea
tarziu sa dau inapoi; cea mai grea parte a trecut si eu trebuie sa merg înainte”.
Să ne întoarcem "înapoi în timp" un pic:
suntem în anul 2008, în Yemen, o țară
care vrea să fie modernă, dar din cauza sărăciei și a analfabetismului,
tradițiile nu au evoluat, țara fiind în imposibilitatea de a ieși dintr-o stare
profundă de înapoiere. Sărăcia, ignoranța și supunerea oarbă la reguli pe care nu le
înțeleg, dar sunt urmate ", pentru că așa s-a făcut dintotdeauna"
sunt factorii sociali de rezistență la nou; pe de o parte sunt cei care își pot
permite totul, astfel încât pot vedea dincolo de zidul de tradiție și
obscurantism și cei care nici măcar nu știu dacă mâine vor mânca,care au
încredere în normele adoptate de posteritate aproape sperând că vremurile
trecute, care sunt identificate ca mai bune, vor reveni curand pentru a îi salva. Și aici, s-a
născut și trăiește Nojoud. Ea este o fetita ca oricare alta, dintr-o familie saracă
care trăiește în Yemen cu părinții săi și numeroșii frați. Familia locuiește
intr-un sat mic numit Khardji, atât de mic
că are doar căteva case. Dar
Nojoud este fericită. Se poate juca cât de
mult dorește. Ea ar dori, de asemenea, sa meargă la școală, dar femeile
de acolo nu au voie să studieze, doar să
se căsătorească. Femeile devin victime ale bărbaților lor, care se transformă
în torționari. Pentru că așa se "face dintotdeauna ! Și înveți lecția ,
dacă te căsătorești la 9 sau 10 ani, așa cum a făcut Nojoud, forțată de tatăl
ei să se căsătoreasca cu un bărbat de treizeci
de ani. Prin urmare, fetița este obligată să se căsătorească cu acest om și
începe un iad de nedescris. Ea este violată de soțul ei, în ciuda promisiunii
de a nu se atinge de ea înainte de
pubertate și, în curând, primește și partea
sa de pumni și bețe. Nojoud găsește puterea și curajul să se revolte și cere
instanței din Sanaa divortul de acest monstru, care este soțul ei.
„N-am întrebat-o niciodată, în mod
explicit, lucruri legate de prima noapte”
Aceasta este o carte care se citește în câteva ore și este foarte
captivantă.Citind povestea micuței Nojoud
m-am simțit norocoasă că m-am născut in Europa, unde am șansa de a fi
ascultată ca femeie, pentru că
am un statut real și nu sunt considerată
fără valoare.
A fost
imposibil să rămân indiferentă la această mărturie a unei fete atât de drăguțe
și dulci, o victimă a unor oameni odioși care au tratat-o literalmente ca pe
vite și au negociat pentru bani și onoare. Aceasta poveste m-a făcut constientă
de groaza căsătoriilor precoce și importanța de a le denunța. Gestul lui Nojoud
a condus, de asemenea, la alte cereri de divorț în țara sa de fete tinere,
forțate să se căsătorească de către
familiile lor cu bărbați mai în vârstă. Dar, mă întreb, cât de multe fete sunt
încă obligate să se supună acestui tip de
tratament în lume? Știu că există organizații umanitare care se luptă
pentru a schimba lucrurile, dar obstacolele sunt multe.
Povestea este spusă cu delicatețe, în ciuda
tragediei prin care a trecut. Sincer aș fi preferat o dezbatere mai aprofundată
în instanță. Aș fi vrut să aud argumentele ambelor părți.
Concluzia: O
realitate de neconceput, din punctul meu de vedere. O realitate care nu
numai că permite bărbăților să decidă pentru
fiicele lor cum consideră de cuviință, dar - și acest lucru este din punctul meu de vedere – este lipsit de respect pentru femei, care nu sunt tratate
ca ființe umane capabile să ia decizii.
Nojoud este un exemplu de curaj și suferină
profundă: nu a fost ușor pentru ea să își spună povestea, mai ales cu detaliile
cele mai intime, dar vocea ei a fost
amplificată prin implicarea avocaților și jurnaliștilor, chiar mai mult
amplificată de articolele din presă care au făcut înconjurul lumii .
