Regina Roșie - Victoria Aveyrd

An aparitie: 12 februarie 2016

Autor: Victoria Aveyrd

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Young Adult

Editura: NEMIRA

Nr. pagini: 432

"Oricine poate trăda pe oricine."

" Regina Roșie" este într-adevăr, o primă carte bună a unei serii, dar nu este perfectă, fără defecte. Principalul defect pentru mine constă în stilul autoarei. Mai ales în primele capitole am găsit-o destul de forțată, "greoaie" și nu foarte fluidă. Mă refer la însăși structura propozițiilor, modul în care narațiunea este redată și nu la poveste în sine. Odată cu trecerea paginilor, cu toate acestea, am observat o îmbunătățire semnificativă.  Devine mult  mai fluentă.

In ciuda acestui fapt, povestea, în general, mi-a placut. Mi-a placut ideea, punctul de plecare. O societate în care populația este împărțită în două culori: Roșu, pe de o parte și de cealaltă parte,  argintiu. O distincție care se face pe baza culorii sângelui ce curge prin venele lor! Roșii sunt "normali", oameni ca noi, și sunt considerați inferiori de Argintii, care sunt în mod obișnuit cunoscuți sub numele de descendenți ai zeilor, la urma urmei , conform descendenței lor (fiecare familie mare are o putere specială) pot: manipula focul, apa, aerul, plantele, fierul și multe alte elemente. Ei sunt puternici și temuți de cei care nu au nici o putere, cum sunt Roșii. O societate în care egalitatea și libertatea depinde numai de culoarea sângelui. Întreaga carte se concentrează pe acest lucru și dreptul fiecărei persoane de a nu fi considerată un obiect. Mi-a plăcut faptul că tot ceea ce se întâmplă într-un fel sau altul, impulsionează oamenii să gândească.

             Nu este o poveste simplă care poate fi rezumată în câteva cuvinte. Nici nu este povestea personajului principal , ci istoria unei întregi națiuni relatate prin ochii unei fete. Dar, mai presus de toate, nu este o poveste de dragoste și acesta este unul din lucrurile care mi-au plăcut. Bazele pentru o poveste de dragoste pot exista, dar mi-a plăcut ca punctul central al  cărții nu este axat pe acest lucru. Este o carte care vorbește despre lupta pentru libertate și pentru viață. Diversitate și diferite moduri de a vedea aceeaşi realitate. Într-o lume în care adevărul este ceva extrem de subiectiv și ușor de influențat, încrederea se va dovedi a fi chiar mai valoroasă decât aurul. Între minciuni si deceptii, linia dintre bine și rău este foarte instabilă și când trădarea pare a fi singura soluție,  le va fi imposibil să se întoarcă.

Personajele pe care le întâlnim în această primă carte sunt foarte multe și toate cu un rol important în poveste. Personajul principal, Mare, nu este perfect. Egoistă, geloasă și un pic "nepoliticoasă". Calități pe care ochii mei au făcut-o mai umană. Are aceste "calități" , dar și altele. Este egoistă, dar orice ar face, ea face pentru familia ei și nu pentru ea. Este o persoană complicată și nu este ușor să empatizezi cu ea. Cu unele dintre deciziile pe care le ia, nu am fost de acord, dar am ajuns să le înțeleg. M-am atașat de toți membrii familiei sale. Cu toate că nu apar adesea în diverse scene, ei sunt întotdeauna prezenți în gândurile ei.Mare este un personaj de care mi- a placut. Pentru că povestea este relatată la prima persoană noi știm tot ce îi  trece prin cap și  ne conectam încet cu tot ce se întâmplă pe viu.

„În basme, sărmana fată zâmbește atunci când devine prințesă. Acum, nu știu dacă voi mai zâmbi vreodată.”

Mi -a plăcut ritmul și aventură cu toate meandrele care au reușit să pună în lumină mai mult cel puțin două personaje: Cal și Maven. Stați cu ochii pe cei doi. Cred că triunghiul amoros, dacă se poate numi așa,  reflectă bine sentimentele pe care le trăiește Mare și ceea ce se întâmplă cu personajul  ei.Accentul poveștii nu este nou, dar triunghiul amoros care se formează între Mare și prinți devine o strategie de război incredibilă.

Cal este un  prinț care are un respect profund pentru poporul său și familia sa,  spre care se îndreaptă toată loialitatea lui. El, ca și Mare, face greșeli, și, probabil, din cauza asta mi-a plăcut, pentru că nu este întruchiparea prințului perfect, așa cum s-ar putea crede. Maven este un personaj deranjant și de neînțeles pentru o mare parte din carte și, atunci când crezi că l-ai înțeles, reușește să te surprindă.

Sunt mereu fascinată de universul pe care autorii de ficțiune  fantasy/distopică îl creează. Unele dintre acestea sunt mai elaborate decât altele, dar viziunea unei lumi create de la zero, cu propriile sale caracteristici și îmbibate cu magie mă  face visătoare. "Regina Roșie" face parte din această categorie de romane fantasy,  cu un univers fascinant.

Universul în care are loc povestea  este remarcabil, plin de locuri  care  abia așteaptă să fie descoperite, multe dintre ele, cu toate acestea, descrise prea repede. Contextul este un pic "de la sine", autorul nu  ne spune de ce societatea este divizată într-o manieră atât de drastică, și pentru  că este un roman distopic acest aspect ar fi trebuit  aprofundat mai bine. Este într-adevăr doar o chestiune de sânge sau este acolo ceva  mai mult? Și de unde vin puterile Argintiilor? Cum a izbucnit  războiul în care luptă și mor atât de mulți Roșii? Deci , mai multe întrebări rămân  fără răspuns, sper că nu pentru mult timp.

„Multe lucruri au dus la această zi. Un fiu uitat, o mamă răzbunătoare, un frate cu o umbră mare, o mutație stranie. Împreună, s-a scris o tragedie.”

Concluzia: "Regina  Roșie" este o carte greu de definit în cuvinte. Sentimentul pe care îl am este că autoarea a reușit să creeze ceva surprinzător de inovator. Povestea are aventuri, un triunghi  amoros(între doi frați și eroină), un personaj principal puternic și decisiv și un complot  plin de reflecții sociale: abuzul de putere, segregare rasială, politici de opinii care să contribuie la menținerea populației sub ghearele suveran, și amenințarea constantă a unei revoluții ... adică, tot ceea ce vedem de obicei în distopii.